Cea de-a 18 zi a demonstrației din Piața Universității la București (1)
În 22 aprilie 1990, după un miting electoral al PNŢCD (înaintea alegerilor generale din 20 mai), o parte dintre manifestanţi s-au baricadat în Piaţa Universităţii din București, blocând (până la 13 iunie) circulaţia pe cele două artere principale ce străbat zona centrală a Capitalei. Revendicările demonstranţilor se regăsesc într-o Declaraţie publicată pe 26 aprilie, în care figurează și punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara din martie 1990. Acest punct 8 propunea ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Iată ce transmitea Emil Hurezeanu din Piața Universității în 10 mai 1990:
Emil Hurezeanu: „A 18-a zi a demonstrației din Piața Universității. Suntem din nou împreună. Nu mai avem, cred, nicio șansă să ne despărțim atâta vreme cât în Piața Universității continuă să fie zeci de mii de oameni, care demonstrează pentru a 18-a zi consecutiv pentru libertate și adevăr, împotriva oricăror forme de neocomunism. [Mulțimea scandează: „Libertate!”
Acum, în Piața Universității se strigă din nou: „Libertate! Libertate!”. Tocmai vin de la o conferință de presă organizată de grupul de reprezentare al Alianței pentru Proclamația de la Timișoara, care - după cum sunteți informați..., ați fost informați și într-o corespondență de-a mea în programul politic, ceva mai înainte și, probabil, în emisiunile de știri - intră sâmbătă, 12 mai, la ora 17 în dialog cu dl. Ion Iliescu și cu echipa sa de negociatori.
Ce se întâmplă? Așa cum ați fost informați, deci, mai mulți reprezentanți ai grupului de reprezentare al Alianței pentru Proclamația de la Timișoara a propus o nouă formulă de dialog dlui Iliescu. Este posibil ca această formulă de dialog să fie acceptată. Astă seară, în Amfiteatrul Al. Odobescu de la Universitatea din București, cei care vor participa mai toți (pentru că a lipsit Ana Blandiana, care este acum la Cluj...; a fost astăzi la Cluj și este, probabil, încă acolo), deci, toți acești oameni care vor intra - în condiția acceptării acestei propuneri - în dialog cu dl. Ion Iliescu, sâmbătă, au acordat o conferință de presă reprezentanților presei străine și românești.
Din această nouă echipă de negociatori - din partea organizațiilor independente care sprijină demonstrația din Piața Universității, din partea Alianței pentru Proclamația de la Timișoara - vor participa, sâmbătă, la negocieri următorii domni: Gabriel Andreescu, Florin Gabriel Mărculescu, George Șerban, Vasile Popovici, Doru Mihiț, Constantin Dumitrescu - care este purtătorul de cuvânt al grupului de reprezentare al Alianței pentru Proclamația de la Timișoara - și Ana Blandiana.
Comunicatul este cunoscut, nu mă mai opresc asupra lui. Condițiile de negociere sunt ca și rândul trecut; ele n-au fost respectate însă marțea trecută însă, la 8 mai, cum bine se știe, adică: participarea presei de la început până la sfârșit la aceste negocieri. Prin participarea presei se înțelege, în primul rând, participarea operatorilor de film și de televiziune, inclusiv, a acelora propuși de negociatorii din partea Pieței Universității, din partea Alianței naționale pentru Proclamația de la Timișoara.
Și, pentru că vorbeam despre această condiție, despre participarea reprezentanților presei, să stăm de vorbă puțin cu un reprezentant al demonstranților din Piața Universității, care, în ultimele zile, s-a ocupat, și se ocupă în continuare, de difuzarea filmelor - aici, pe peretele Facultății de Arhitectură, și care vrea să ne spună mai multe lucruri despre o încercare de dialog, astăzi, la televiziune.
- „Întrucât de câteva zile nu mai avem videoproiectorul în Piață - la intervenția guvernului a fost luat - am încercat să contactăm Televiziunea, pentru a ruga, în mod politicos, să fie difuzat pe postul național o selecție din filmele care se dau aici, în Piața Universității; să știe toată țara niște adevăruri istorice despre revoluție. Am apelat, zicem noi, la o metodă elegantă, pacifistă, cu răbdare: am mers pe la Studioul electoral, mai întâi, să vedem dacă cedarea unui spațiu electoral este posibil. Foarte greu. Nu s-a putut. Aseară, am mers la director, Emanuel Valeriu. A avut o mică surpriză în momentul în care i-am spus despre ce este vorba. A fost puțin cam agitat. A spus că nu are timp, că e foarte ocupat, obosit. I-am spus:
- Nicio problemă, când doriți dumneavoastră , atunci venim să vizionați, vedeți despre ce e vorba.
- Bun, veniți mâine, adică azi, la ora 12.30, zice dânsul.
- E în regulă, mulțumim, la revedere.
Am venit astăzi la ora fixată. Când ne-a văzut, din nou, s-a agitat foarte mult:
- Da de ce trebuie să veniți trei ca să fiți în majoritate și să fiu eu în inferioritate?
- Vă rugăm să ne scuzați, ne surprinde întrebarea. Nu știu exact care-i răspunsul, dar noi nu am venit să ne măsurăm și să vă rugăm.
S-a justificat că e foarte ocupat și s-a enervat fără să aibă vreun motiv, zicând că e foarte ocupat, pentru că trebuie să vadă procesul care se dă seara pe post, pentru că el are responsabilitatea să știe ce se dă pe post...
Apropo, de Procesul militarilor la Timișoara, deci, un fel de cenzor-șef așa, ad-hoc. L-am înțeles. Am încercat să-l domolim, să-l rugăm frumos, zicându-i că putem veni și mâine. Nu a fost însă chip, pentru că insista într-una, bănuind despre ce fel de casetă e vorba, zicând că vom avea tot timpul după alegeri să dăm această casetă.”
Emil Hurezeanu: Adică, dumneavoastră voiați să-i cereți ca Televiziunea română să difuzeze o casetă, nu? Despre ce casetă e vorba?
- „Douăzeci și cinci de minute relevante, niște antiteze între afirmațiile făcute în anumite momente-cheie. De exemplu, în 22 decembrie 1989, în Comitetul Central, cu puterea de stat, cu ce s-a mai scris prin presă. Dumneavoastră știți foarte bine, deci, vreo cinci asemenea afirmații. Cum apără dumnealui comunismul în 22 decembrie la televiziune, cum [Silviu] Brucan se exprimă în fața poporului - diverse luări de poziție, vreo 25 de minute în total și vreo două minute din intervenția poliției... din traficul radio al poliției, la reprimarea manifestanților în 24 aprilie, și niște imagini cu cei bătuți. Este vorba despre un montaj de 25 de minute.”
Emil Hurezeanu: Acest montaj făcut de independenți, de cameramani care n-au nicio... de dumneavoastră, de exemplu.
- „Eu nici măcar cameraman nu-s, să știți. Dar circulau foarte multe casete, la un moment dat; văzând atâtea filme, am pus cap la cap o serie de imagini și am făcut acest montaj oarecum sintetic, încercând să-l comasăm cât mai bine...
Bun, să revin la discuția cu directorul televiziunii. Nu vă mai spun că, în câteva minute, s-a enervat foarte tare și a trebuit să întrerupem discuția cu: „Ne pare foarte rău că n-am avut înțelegere”. În ușă, când eram noi, cei trei, mi-am exprimat următorul regret: „Dle director, vă rog să mă înțelegeți că îmi pare foarte rău, nu atât pentru discuția noastră, cât pentru suferința celor câteva mii din Piață, care ar fi dorit foarte mult să aibă satisfacția vizionării pe post a acestei casete”. La care dânsul mi-a spus furios: „Poate să fie și milioane - nu mă interesează!””
Spuneam și în transmisia mea de aseară: între timp, există și o nouă înregistrare a unor convorbiri prin radio, pe care, în dimineața zilei de 24 aprilie, mai mulți funcționari superiori din Ministerul de Interne, printre care ministrul Chițac, adjunctul acestuia, generalul Moldoveanu, dar și viceprim-ministrul guvernului, dl Gelu Voican Voiculescu, le au unul cu celălalt. Se poate distinge foarte clar că între acești „factori”, cum se spunea pe vremea lui Ceaușescu, „factori responsabili de putere”, există o înțelegere privind intervenția în forță în Piața Universității.
*
Să trecem, acum, la sectorul Documente și Informații. Avem o Declarație din partea Uniunii organizațiilor de tineret maghiar din România:
„Nu a existat în istorie dictatură care, după abolire, - citesc în această declarație - să nu fi încercat revenirea la putere. Acest lucru este valabil și în cazul dictaturii comuniste, parțial înlăturată de Revoluția începută în decembrie ‘89. Reinstaurarea dictaturii creează tensiune și temeri ce se manifestă astăzi în rândul populației, ea fiind cauza reală a manifestațiilor din ultimele săptămâni. Acum, în preajma alegerilor ale căror scopuri ar fi legitimizarea unui parlament și a unui guvern capabile să asigure liniștea și calmul atât de necesar săvârșirii revoluției declarăm:
1. Punctul nr.8 al Declarației de la Timișoara ar fi o garanție pentru împiedicare reinstaurării dictaturii comuniste. Totodată, ca cetățenii să-și poată exprima liber opțiunile în spiritul punctului nr.8 al Proclamației de la Timișoara este nevoie de informarea lor obiectivă în legătură cu evenimentele din ultima perioadă, de aceea:
2. Sprijinim cererile manifestanților din București și din celelalte orașe, de a aduce la cunoștința opiniei publice adevărul despre evenimentele din 12, 28, 29 ianuarie, 18 februarie, 16, 20 martie și 24 aprilie anul curent. Dacă guvernul, care a acceptat să poarte dialog cu reprezentanții manifestanților din București, va refuza să rezolve revendicările acestora sau dacă vor recurge din nou la metoda dezinformării, vom folosi alte metode pentru a exprima dorința noastră unanimă.”
Și aici fac o paranteză pentru că sunt absorbit din nou de vibrația Pieței, unde se strigă: „Jos comunismul!” [Mulțimea scandează: Jos comunismul! ] Deși nu sunt foarte aproape acum de Piață, pentru că stau puțin la o parte ca să pentru citi aceste texte, aceste declarații, cred că auziți și dumneavoastră despre ce e vorba în Piață.
Punctul trei, deci, al Declarației Uniunii organizațiilor de tineret maghiar din România:
3. Protestăm împotriva amânării nejustificate a proceselor legate direct de evenimentele din decembrie. Reluarea, respectiv, începerea proceselor este o condiție de bază a reconcilierii naționale.
4. Protestăm împotriva ilegalităților ce se comit cu ocazia campaniei electorale. Suntem de părere că vizitele în întreprinderi, monopolizarea radioului și a televiziunii, folosirea avionului prezidențial în această campanie constituie abuz de putere. Protestăm împotriva acelei decizii judecătorești injuste care împiedică participarea în alegeri a dnei Smaranda Enache și a dlui Kincses Előd.
5. Condamnăm manifestările brutale, care urmăresc intimidarea alegătorilor și a candidaților la alegeri, care au culminat cu atacarea de o violență incredibilă a dlui Radu Câmpeanu”.
Dna Smaranda Enache este directoarea Teatrului de Păpuși din Târgu Mureș, ați putut-o asculta într-una din emisiunile din nopțile trecute. Dl Kincses Előd este avocat maghiar, avocatul episcopului László Tőkés în ani mai grei, sub Ceaușescu. Amândoi candidează ca independenți pentru Adunarea Deputaților, însă, la un moment dat, la 28 aprilie, un grup de cetățeni, destul de mulți, 158, reprezentat de alți cinci, care au și nume și adrese din Târgu Mureș, au cerut Tribunalului Județean Târgu Mureș să le anuleze candidatura. Au depus, deci, o contestație la aceste tribunal.
Unul din motivele invocate de acești domni contestatari era „destabilizarea” pe care atât dna Smaranda Enache, cât și dl Kincses Előd ar întruchipa-o. Având însă în vedere că comisia guvernamentală însărcinată cu anchetarea cazului gravelor incidente din martie de la Târgu Mureș încă nu și-a făcut publice concluziile (nu pot fi trase concluzii dintr-o vinovăție care încă n-a fost stabilită de către un organism de anchetă legitim). Cu toate acestea, Tribunalul Județean Târgu Mureș a acceptat contestația în mod vădit ilegal. Această hotărâre a Tribunalului Județean este definitivă și în felul acesta dna Smaranda Enache și dl Kincses Előd au fost excluși din campania electorală. Vom mai reveni asupra acestor cazuri.
*
Avem un comunicat deosebit de important din Brașov. Acest comunicat a fost difuzat astăzi de către „Asociația 15 noiembrie” din Brașov, care-i cuprinde pe mulți dintre participanții la revolta, la prima formă de revoluție, de fapt, anticomunistă și antitotalitară de la Brașov din 15 noiembrie 1987. Iată Comunicatul Revoluționarilor din 15 Noiembrie ”87:
„Revoluționarii de la 15 noiembrie 1987, Brașov, lansează un apel către toți cetățenii României. La 15 noiembrie 1987, odată cu manifestația muncitorilor de la Brașov s-a aprins scânteia revoluției anticeaușiste și anticomuniste, aceasta fiind prima revoltă de mari proporții din Europa Răsăriteană. „Asociația 15 noiembrie”, născută imediat după revoluția din 22 decembrie 1989, din inițiativa participanților la manifestația din 15 noiembrie 1987, este continuarea ideilor de atunci.
După revoluție, a dispărut conducerea lui Ceaușescu și a principalilor săi colaborator, dar pericolul Comunismului există și în prezent. Acest pericol este determinat de prezența vechilor structuri comuniste în societatea actuală românească. Prezența nomenclaturii și a tuturor celor interesați direct în menținerea tuturor acestor structuri care le asigură privilegiile câștigate. Criza profundă politică în care se află țara în momentul de față își are drept cauză tocmai această stare de lucruri. Criza este accentuată de manipularea la care este supusă întreaga societate de aceste forțe retrograde, care tind să-și ascundă adevăratele intenții de menținere și câștigare a unei puteri legitime în spatele victoriei revoluției și cu sprijinul direct al bunei credințe a maselor.