Toți sfinții
(după o tradițiune)
La Neamțu-n sfânta mănăstire
Stau rând toți frații în Christos ;
Au gândul drept și cuvios
și cântă versuri din Psaltire.
E praznic astăzi, sunt „Toți sfinții”,
Și din bătrâni e obicei
În cinstea sfinților să bei —
Iar legea n-o știrbesc părinții.
Al legii trup în două-l frânge
Paisie, starețul, apoi
Desfundă dintr-un vechi butoi
Al legii celei nouă sânge.
Diaconul citește-n carte,
Iar frații beau și cinste fac
În sănătatea cea de veac
A fiecărui sfânt în parte.
—„Să-l aibă Domnu-n sfânta-i pază
Pe Sit” — și gâl-gâl-gâl! — „Pe-Adam”
Și iarași gâl! Și sfinți de hram
Și mucenici și câți urmează !
Și pentru cel născut în staul,
Pentru Christos închină ei,
Și pentru fiul Timotei,
Și pentru Luca, Petru, Paul.
Și pentru alte fete sfinte
Din Capadokia și-Anadol —
Și cât ce-aveau păharul gol
Le mai venea un sfânt în minte.
Ca să nu facă supărare,
Ei beau de suflet, beau cuminți:
Nici un păhar pentru doi sfinți,
Nici pentr-un sfânt două pahare.
Sfârșind toți sfinții de pe lume,
Aduc pomelnicul grecesc ;
Vrun nume sfânt de-aici citesc
Și beau și mai citesc un nume.
Scad sfinții-ncet, și vinul scade !
Dar vin mai e, sfinții nu mai sânt!
Să nu poți bea, căci n-ai un sfânt,
Și-n gol să bei nu se prea cade !
În timp ce capul și-l frământă,
Paisie gerne scurt și-apoi
El cade mort lângă butoi —
Toi frații sar și se-nspăimântă.
— „Stați, fraților ! ia Chir cuvântul,
Cătăm un sfânt și sfântu-i el!
Bem cel din urmă păhărel
În cinstea lui Paisie sfântul!”
