Dan Petrescu în 1989 (3)
În aceste condiții au loc, deci, pregătirile pentru al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. Ne putem închipui că, în cuvântarea sa, Nicolae Ceaușescu va repeta că poporul român a ales odată pentru totdeauna socialismul marxist-leninist. In realitate cel ce ales socialismul marxist pentru România și celelalte țări cucerite de Armata Roșie a fost Stalin. Permiteți-mi să citez ce declara Iosif Visarionovici Stalin lui Milovan Djilas in 1945:
„Acest război nu seamănă cu celelalte. Cine ocupă un teritoriu impune acolo propriul sistem politic. Fiecare își impune propriul sistem cât de mult avansează armata lui. Nici nu încep vorba de altceva”.
Ulterior, voința lui Stalin a fost prezentată de partidele comuniste ca fiind a clasei muncitoare. Acum a sunat, însă, se poate spune, ceasul socotelilor. al unei revoluții democratice, pașnice, în care nu pate fi vorba de răfuieli cu persoanele, ci doar cu trecutul și cu instituțiile care au dus la sugrumarea voinței popoarelor.
Ce face Partidul Comunist Român pe acest fundal? Pregătește un congres după toate regulile stalinismului. Permiteți-mi, stimați ascultători, să vă spun de aceea pe scurt cum a fost pregătit congresul Partidului Comunist Maghiar.
Pentru prima oară in istorie, membrii partidului au ales pe cine au crezut de cuviință, iar rezultatele s-au văzut. In Polonia, Partidul Muncitoresc Unit Polonez pregătește congresul său in ianuarie. Cum anume? Prin trimiterea unui chestionar tuturor membrilor săi in care aceștia sunt solicitați să răspundă cum văd ei organizarea congresului și programul viitor al partidului. Peste 80% din membrii chestionați au cerut alegerea liberă a delegaților. La Congresul Partidului Maghiar a fost, iar la cel viitor al Partidului Polonez va fi permisă exprimarea tuturor părerilor, discutate au fost sau vor fi nu rezultatele, și ele fardate, la locul de muncă, cum ii place lui Ceaușescu, ci rezultatele generale, bilanțul, cum se cuvine la Congresul unui partid de guvernământ. Se știe că Nicolae Ceaușescu a criticat la 22 septembrie, in ședința de atunci a Comitetului Politic Executiv faptul că adunările generale de partid preliminare congresului din noiembrie n-au fost pregătite temeinic. El a recomandat ca aceste adunări să se axeze „nu pe probleme generale, ci concrete, din sectorul unde își desfășoară activitatea fiecare organizație de partid”.
Cineva s-ar putea întreba cum rămâne cu dreptul statutar al membrilor partidului, citez iarăși: „să-și exprime liber părerea, asupra tuturor problemelor politice, partidului și să critice, in adunările de partid, orice membru al partidului, se înțelege - și pe secretarul general”. Iată de ce, dacă e vorba să se schimbe ceva i această situație, atunci trebuie schimbată doar o persoană sau alt, aceasta nu-i suficient,ci trebuie schimbat radical partidul însuși. După cum nu îmbunătățirea compoziției sociale, cum a cerut recent Ceaușescu, duce la democratizare, ci renunțarea formală la marxism-leninism. Este ceea ce au înțeles foștii comuniști maghiari, repudiind marxism-leninismul și devenind socialiști.
Permiteți-mi să extrag câteva pasaje semnificative din rezoluțiile Partidului fost-comunist - actualmente Socialist Maghiar.
„Socialismul democratic și dictatorial, se înțelege marxist-leninist, a dus țara la criză. Noul Partid Socialist Maghiar dorește un stat de drept constituțional, cu Parlament ales liber, cu un președinte al republicii care să păstreze echilibrul intre diferitele puteri in stat, cu o justiție independentă de stat și cu o economie de piață”.
După cum ați putut afla din programele noaste de știri, autodizolvarea Partidului Comunist Maghiar a fost votată cu o imensă majoritate: o mie cinci din o mie două sute doi votanți. Numai in felul acesta, adăugăm noi, speră noul partid să se afirme in alegerile libere prevăzute a avea loc in primăvara 1990.
E clar, stimați ascultători, de ce a adoptat Partidul Comunist Maghiar această nouă linie, de ce și Partidul Comunist Polonez se pregătește să o adopte la apropiatul său congres. Sub presiunea alegerilor libere. E clar de ce persistă conducerea Partidului Comunist Român în dogmatismul ei de până acum, căci fără alegeri libere nu poate fi vorba de democratizarea partidului. După cum și invers: cu alegeri libere, Partidului Comunist este silit să se coboare, din hârzobul din care l-au urcat Stalin și Lenin, pe pământ.
Nicolae Ceaușescu a putut constata deunăzi, in Berlinul de Est, cum mii de demonstranți cereau libertate și ajutor lui Gorbaciov. Printr-un paradox al istoriei, șeful Kremlinului era solicitat să intervină de data aceasta nu de oligarhia la putere, ci de un tineret aflat într-o luptă inegală cu această oligarhie - o adevărată revoluție! A doua zi, Ceaușescu vizita piețele capitalei.
A fost o vreme când Nicolae Ceaușescu avea și reputația, de bine de rău, de a înțelege prefacerile din jur. Poate fi considerat om politic, astăzi, cineva care atribuie prefacerile din Europa de Est imperialiștilor occidentali? Fără să vrem, ne amintim opacitatea vechii clase politice din Rusia țaristă, o clasă, pe bună dreptate, măturată de istorie. Un comunism lucid trebuie să înțeleagă că ceea ce au făcut deunăzi comuniștii, foștii comuniști maghiari, ceea ce se pregătesc cei polonezi să facă, nu este o sinucidere, ci un act de mare luciditate politică. O încercare, cât nu-i prea târziu, de a scăpa de mătura istoriei. Pentru Partidului Comunist Român, pentru acei din membrii săi care dispun de puțin simț politic - un motiv de reflecție. Mai ales, in preziua unui congres.
