×

우리는 LingQ를 개선하기 위해서 쿠키를 사용합니다. 사이트를 방문함으로써 당신은 동의합니다 쿠키 정책.

image

Poezie - Mihai Eminescu, Dacă treci râul Selenei...

Dacă treci râul Selenei...

Dacă treci râul Selenei se face pare că sara

Deși-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ține.

E-o sară frumoasă adormită deși este ziuă.

Aerul e vioriu, miroasele florilor mândre;

Adormitor se ridică din oștile florilor mândre;

Într-un codru măreț, unde arbor legat e de arbor,

De liane ce spânzură-n aer snopii de flori,

Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci,

Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,

Cu de ghirlănzi uriașe copaci, din a lor rădăcine

Până la vârfii din nori cu liane încolăciți-s,

Cari cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă.

Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă și verde

Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.

Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde,

Crengile-ndoaie de greul dulcilor, negrelor boabe,

Meri, cu merele roșii ca fața cea dulce a-Aurorei,

Mișcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade;

Iară pe marginea mândrei grădini înălțată-i în huciuri

Vița de vie cu frunza întoarsă ce umbră dorește

Și cu strugurii vineți și galbeni ce îmflați stau în soare.

Vineți cu brumă sunt unii, iar alții cu boabele galbene c-aurul,

Fluturii le-nconjoară ca dulci corăbioare de colori și lumini.

Iară albine din bobițe crăpate sorb lamura mierei;

Iar în mijloc de grădine, într-o luncă de verzi portocale

Nalță-se ca într-un flor învălit palatul Selenei.

Mare-i, cu zece intrări, la care duc scări înălțate

Și cerdacuri în aer ținut de-argintoase columne

Și în trei caturi se-nalță palatul cu mii de ferestre

Mari și boltite prin care pătrunde-o lumină albastră;

Și prin bolți de ferestre se văd argintoase coloane,

Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua,

Mândre icoane cu fete de crai îmbrăcate-n albastru,

Codri de basme cu arbori vrăjiți și cu albe cerboaice,

Iar prin coloane pare că vezi trecând o minune:

Luna cu părul ei blond desfăcut, care curge în valuri

Pe umeri în jos, îmflat cu dulce de miroase și cântec,

Care tremură-n veci în aerul fin al serei.

D-umerii goi abia se ține o mantie albastră,

Mânile albe de ceară se joacă cu cozile blonde

Și cu mărgeanul ce cade pe sâni și cu creții de mantă.

Learn languages from TV shows, movies, news, articles and more! Try LingQ for FREE

Dacă treci râul Selenei... |||Selena If you cross the Selena River...

Dacă treci râul Selenei se face pare că sara

Deși-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ține.

E-o sară frumoasă adormită deși este ziuă.

Aerul e vioriu, miroasele florilor mândre; ||blau|der Duft||

Adormitor se ridică din oștile florilor mândre; ||||Heeren||

Într-un codru măreț, unde arbor legat e de arbor,

De liane ce spânzură-n aer snopii de flori, |die Liane||hängen|||Büsche von||

Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci, |||||||Bienenstöcke|wild

Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare, ||Waben||||||Gold||

Cu de ghirlănzi uriașe copaci, din a lor rădăcine ||||||||Wurzeln

Până la vârfii din nori cu liane încolăciți-s, ||den Spitzen|||||umwunden|

Cari cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă.

Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă și verde

Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.

Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde, |||den Früchten|||||

Crengile-ndoaie de greul dulcilor, negrelor boabe, |||||der schwarzen|

Meri, cu merele roșii ca fața cea dulce a-Aurorei,

Mișcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade; |||||duftenden|

Iară pe marginea mândrei grădini înălțată-i în huciuri |||der prächtigen|||||Hügeln

Vița de vie cu frunza întoarsă ce umbră dorește

Și cu strugurii vineți și galbeni ce îmflați stau în soare. |||||||aufgeplustert|||

Vineți cu brumă sunt unii, iar alții cu boabele galbene c-aurul,

Fluturii le-nconjoară ca dulci corăbioare de colori și lumini. |||||Schiffchen||Farben||

Iară albine din bobițe crăpate sorb lamura mierei; ||||||den Saft|Honig

Iar în mijloc de grădine, într-o luncă de verzi portocale

Nalță-se ca într-un flor învălit palatul Selenei.

Mare-i, cu zece intrări, la care duc scări înălțate |||||||||erhöhte Treppen

Și cerdacuri în aer ținut de-argintoase columne |Veranda||||||

Și în trei caturi se-nalță palatul cu mii de ferestre |||Etagen|||||||

Mari și boltite prin care pătrunde-o lumină albastră; ||Bogen||||||

Și prin bolți de ferestre se văd argintoase coloane,

Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua,

Mândre icoane cu fete de crai îmbrăcate-n albastru,

Codri de basme cu arbori vrăjiți și cu albe cerboaice, |||||||||Rehe

Iar prin coloane pare că vezi trecând o minune:

Luna cu părul ei blond desfăcut, care curge în valuri

Pe umeri în jos, îmflat cu dulce de miroase și cântec,

Care tremură-n veci în aerul fin al serei.

D-umerii goi abia se ține o mantie albastră, |||||||Mantel|

Mânile albe de ceară se joacă cu cozile blonde

Și cu mărgeanul ce cade pe sâni și cu creții de mantă. ||der Marmor|||||||||