×

We gebruiken cookies om LingQ beter te maken. Als u de website bezoekt, gaat u akkoord met onze cookiebeleid.

image

Poezie - Mihai Eminescu, CALIN (file din poveste) (1)

CALIN (file din poveste) (1)

Motto: Gazel

Toamna frunzele-mi colindă,

Sun-un grier sub o grindă,

Vântul jalnic bate-n geamuri

Cu o mână tremurândă,

Iară tu la gura sobei

Stai ca somnul să te prindă.

Ce tresari din vis deodată?

Tu auzi pășind în tindă -

E iubitul care vine

De mijloc să te cuprindă

Și în fața ta frumoasă

O să ție o oglindă,

Să te vezi pe tine însăți

Visătoare, surâzândă.

I

Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,

Rumenind străvechii codri și castelul singuratic

Ș-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot;

De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot.

Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie.

Acățat de pietre sure un voinic cu greu le suie;

Așezând genunchiu și mână când pe-un colț când pe alt colț

Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți

Și pe-a degetelor vârfuri în ietacul tăinuit

Intră , unde zidul negru într-un arc a-ncremenit.

Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale,

Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale;

Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă,

Pe-unde nu -- părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită.

Iar de sus pân-în podele un painjăn prins de vrajă,

A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă;

Tremurând ea licurește și se pare a se rumpe,

Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe.

După pânza de painjăn doarme fata de-mpărat;

Înecată de lumină e întinsă în crivat.

Al ei chip se zugrăveste plin și alb: cu ochiu-l măsuri

Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri;

Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată

Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată.

Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie,

Tâmpla bate liniștită ca o umbră viorie,

Și sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie,

Cu o singură trăsură măiestrit le încondeie;

Sub pleoapele închise globii ochilor se bat,

Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat;

De a vârstii ei căldură fragii sânului se coc,

A ei gură-i descleștată de-a suflării sale foc,

Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri;

Iar pe patu-i și la capu-i presurați-s trandafiri.

Iar voinicul s-apropie și cu mâna sa el rumpe

Pânza cea acoperită de un colb de petre scumpe;

A frumseții haruri goale ce simțirile-i adapă,

Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă.

El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină,

Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină,

Și inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic —

Ș-apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic.

II

Ea a doua zi se miră cum de firele sunt rupte,

Și-n oglind-ale ei buze vede vinete și supte -

Ea zâmbind și trist se uită și șopotește blând din gură:

– „Zburător cu negre plete, vin' la noapte de mă fură.”

III

Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă deie-și -

Dar ea seamănă celora îndrăgiți de singuri ei-și.

Și Narcis văzându-și fața în oglinda sa, izvorul,

Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul.

Și de s-ar putea pe dânsa cineva ca sa o prindă,

Când cu ochii mari, sălbatici se privește în oglindă,

Subțiindu-și gura mică și chemându-se pe nume

Și fiindu-și șie dragă cum nu-i este nime-n lume,

Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă

Cum că ea - frumoasa fată - a ghicit că e frumoasă.

Idol tu! răpire minții! cu ochi mari și părul des,

Pentr-o inimă fecioară mândru idol ți-ai ales!

Ce șoptește ea în taină, când privește cu mirare

Al ei chip gingaș și tânăr, de la cap pân' la picioare?

„Vis frumos avut-am noaptea. A venit un zburător

Și strângându-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor...

Și de-aceea când mă caut în păretele de-oglinzi,

Singurică-n cămăruță brațe albe eu întinz

Și mă-mbrac în părul galben, ca în strai ușor țesut,

Și zărind rotundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut.

Și atunci de sfiiciune mi-iese sângele-n obraz -

Cum nu vine zburătorul, ca la pieptul lui să caz?

Dacă boiul mi-l înmlădiiu, dacă ochii mei îmi plac,

E temeiul că acestea fericit pe el îl fac.

Și mi-s dragă mie însămi, pentru că-i sunt dragă lui -

Gură tu! învață minte, nu mă spune nimănui,

Nici chiar lui, când vine noaptea lângă patul meu tiptil,

Doritor ca o femeie și viclean ca un copil!”

IV

Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat.

Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat;

Și atuncea când spre ușă el se-ntoarce ca să fugă,

Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă:

– „O, rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc,

Zburător cu plete negre, umbră fără de noroc

Și nu crede că în lume, singurel și rătăcit,

Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit.

O, tu umbră pieritoare, cu adâncii, triștii ochi,

Dulci-s ochii umbrei tale - nu le fie de diochi!”

El s-așază lângă dânsa și o prinde de mijloc,

Ea șoptește vorbe arse de al buzelor ei foc:

– „O, șoptește-mi - zice dânsul - tu cu ochii plini d-eres

Dulci cuvinte nențelese, însă pline de-nțeles.

Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i,

Și-l visez, când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăi,

Când pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri,

Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri

Și când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele

Și când inima ne crește de un dor, de-o dulce jele;

Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz,

Părul tău bălai și moale de mi-l legi după grumaz,

Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură,

Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură.

Tu!!... nu vezi... nu-ți aflu nume... Limba-n gură mi se leagă

Și nu pot să-ți spun odată, cât - ah! cât îmi ești de dragă!”

Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de-unde să-nceapă,

Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă;

Unu-n brațele altuia, tremurând ei se sărută,

Numai ochiul e vorbareț, iară limba lor e mută,

Ea-și acopere cu mâna fața roșă de sfială,

Ochii-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală.

V

S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr

Și atâta de subțire, să o tai c-un fir de păr.

Și cosița ta bălaie o aduni la ochi plângând,

Inimă făr' de nădejde, suflete bătut de gând.

Toată ziua la fereastră, suspinând, nu spui nimic,

Ridicând a tale gene, al tău suflet se ridică;

Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocârlie,

Tu ai vrea să spui să ducă cătră dânsul o solie,

Dar ea zboară... tu cu ochiul plutitor și-ntunecos

Stai cu buze discleștate de un tremur dureros.

Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri,

Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri.

Stele rare din tărie cad ca picuri de argint,

Și seninul cer albastru mândru lacrimile-l prind;

Dar dacă ar cădea toate, el rămâne trist și gol,

N-ai putea sa faci cu ochii înălțimilor ocol -

Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de râu

Nu-i ca noaptea cea mocnită și pustie din sicriu;

Și din când în când vărsate, mândru lacrimele-ți șed,

Dar de seci întreg isvorul, atunci cum o să te văd?

Prin ei curge rumenirea, mândră ca de trandafiri,

Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri -

Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie,

Ce ușor se mistuiește prin plânsorile pustie...

Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar

Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar?

Tu-ți arzi ochii și frumseța... Dulce noaptea lor se stânge,

Și nici știi ce pierde lumea. Nu mai plânge, nu mai plânge!

VI

O, tu crai cu barba-n noduri ca și câlții când nu-i perii,

Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii.

Bine-ți pare să fii singur, crai bătrân fără de minți,

Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți?

Să te plimbli și să numeri scânduri albe în cerdac?

Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac!

Alungat-o ai pe dânsa, ca departe de părinți

În coliba împistrită ea să nasc-un pui de prinț.

În zadar ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic,

Nimeni n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic.

VII

Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură

Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură;

Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate

Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate.

De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată,

Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată,

Tristă-i firea, iară vântul sperios vo creangă farmă -

Singuratece isvoare fac cu valurile larmă.

Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară?

Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară.

Șapte ani de când plecat-ai, zburător cu negre plete,

Ș-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete!

Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț

Și cercând ca să adune într-un cârd bobocii mulți.

– „Bună vreme, măi băiete!” - „Mulțămim, voinic străin!”

– „Cum te cheamă, măi copile?” - „Ca pe tata-meu - Călin;

Mama-mi spune câteodată, de-o întreb: a cui-s, mamă?”

– „Zburătoru-ți este tată și pe el Călin îl cheamă.”

Când l-aude, numai dânsul își știa inima lui,

Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui.

Atunci intră în colibă și pe capătu-unei laiți,

Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț;

Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă,

Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă;

Hârâită, noduroasă, stă în colb râșnița veche,

În cotlon torcea motanul, pieptănându-și o ureche;

Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac

Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac;

Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată

Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată;

Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți

Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț

Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă,

Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă.

O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie

Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie.

Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra nevastă

În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastră.

El s-așază lângă dânsa fruntea ei o netezește,

O desmiardă cu durere, suspinând o drăgostește.

Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o cheamă,

Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă,

Spăriet la el se uită... i se pare că visează,

Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează.

El din patu-i o ridică și pe pieptul lui și-o pune,

Inima-i zvâcnește tare, viața-i parcă se răpune.

Ea se uită, se tot uită, un cuvânt măcar nu spune,

Râde doar cu ochii-n lacrimi, spăriată de-o minune,

Ș-apoi îi sucește părul pe-al ei deget alb, subțire,

Își ascunde fața roșă l-a lui piept duios de mire.

El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale,

Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale

Și bărbia i-o ridică, s-uită-n ochii plini de apă,

Și pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă.

VIII

De treci codrii de aramă, de departe vezi albind

Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.

Acolo, lângă isvoară, iarba pare de omăt,

Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet;

Learn languages from TV shows, movies, news, articles and more! Try LingQ for FREE

CALIN (file din poveste) (1) CALIN|file|| CALIN (the story) (1) CALIN (verhaaltabbladen) (1)

Motto: Gazel Motto|

Toamna frunzele-mi colindă,

Sun-un grier sub o grindă, ||cry|||balken ||saw|||

Vântul jalnic bate-n geamuri

Cu o mână tremurândă,

Iară tu la gura sobei ||||stove ||||of the stove

Stai ca somnul să te prindă.

Ce tresari din vis deodată? |to tremble||| |jump|||

Tu auzi pășind în tindă - ||walking||

E iubitul care vine

De mijloc să te cuprindă

Și în fața ta frumoasă

O să ție o oglindă,

Să te vezi pe tine însăți |||||selbst |||||yourself

Visătoare, surâzândă. |smiling |smiling

I

Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,

Rumenind străvechii codri și castelul singuratic Rumenind|ancient|||| Rumenind|ancient||||

Ș-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot; ||der Flüsse|Wasser||sparkle||| ||of the rivers||||||

De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot.

Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie. |||Abgründe|||| |||||||fortress

Acățat de pietre sure un voinic cu greu le suie; aufgestapelt||||||||| Climbing|||||||||

Așezând genunchiu și mână când pe-un colț când pe alt colț Hinschließend|Knie|||||||||| placing|knee||||||||||

Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți ||||bars||||

Și pe-a degetelor vârfuri în ietacul tăinuit |||der Finger|tips||das Geheimnis| ||||tips||the secret|

Intră , unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. ||||||||erstarrt ||||||||frozen

Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale, |||verwobenen|||| |||interwoven||||

Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; heilig||demütig||||| ||humble|||||

Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, |||verputzt|||||Kreide |||whitewashed||floors|||chalk

Pe-unde nu -- părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită.

Iar de sus pân-în podele un painjăn prins de vrajă, |||||||Schwammstück||| |||||||little spider|||

A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă; |Gewebe|dünn|Gewebe|durchsichtiger Stoff|||Netz ||||transparent|||net

Tremurând ea licurește și se pare a se rumpe, Zitternd||glimmers|||||| ||glows||||||

Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. beladen|||Schicht|||Staub von Edelsteinen|||teure Steine |||mist||||||

După pânza de painjăn doarme fata de-mpărat; |der Leinwand||Spinnwebe||||

Înecată de lumină e întinsă în crivat. ||||||Schneewehen ||||||the north wind

Al ei chip se zugrăveste plin și alb: cu ochiu-l măsuri ||||zeichnet||||||| ||||is painted|||||||

Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri; |leichte|Violettierung||dünnen|Seidenstoffe |light|turning blue||the thin ones|

Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată ||||||||||Nähte|| ||||||||||sponci||

Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. |||Nacktheit||Reinheit||| |||nakedness||her purity|||

Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Spread|||||||scatter The scattering of|||||||spreads

Tâmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Schlägt|||||| the temple||||||

Și sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie, ||bogenförmig||||| ||arched|||||

Cu o singură trăsură măiestrit le încondeie; |||Kutsche|meisterhaft||verziert ||||skilfully||decorates

Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, |||Augäpfel||| |||the eyeballs|||

Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat; ||hangs|||||

De a vârstii ei căldură fragii sânului se coc, ||Alter|||zarten||| ||age|||of the|of the breast||ripen

A ei gură-i descleștată de-a suflării sale foc, ||||aufgerissen|||Atemzüge|| ||||unlocked|||||

Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri;

Iar pe patu-i și la capu-i presurați-s trandafiri. ||Bett||||||gestreut|| ||||||||are placed||

Iar voinicul s-apropie și cu mâna sa el rumpe |Held||||||||

Pânza cea acoperită de un colb de petre scumpe; |||||||stones|

A frumseții haruri goale ce simțirile-i adapă, |Schönheiten|Gaben|||die Gefühle|| |beauty|gifts|||senses||

Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă. |||||||fit the rooms|||||||

El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină, |||||||||bends

Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină,

Și inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic —

Ș-apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic. ||||||der mutige Bursche|| ||||||the brave one||

II

Ea a doua zi se miră cum de firele sunt rupte,

Și-n oglind-ale ei buze vede vinete și supte - ||Spiegel||||||| ||mirror|||||||

Ea zâmbind și trist se uită și șopotește blând din gură: |||||||flüstert||| |||||||whispers|||

– „Zburător cu negre plete, vin' la noapte de mă fură.” Fliegender Mann||||||||| The Flyer|||||||||

III

Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă deie-și - Jeder||||||||| Each one|||||||care||

Dar ea seamănă celora îndrăgiți de singuri ei-și. |||denjenigen|geliebten|||| |||to those|loved||||

Și Narcis văzându-și fața în oglinda sa, izvorul, |Narcis|seeing||||||

Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul. |Schmelzen|der Geliebte|||der Liebhaber |was|the beloved|||the lover

Și de s-ar putea pe dânsa cineva ca sa o prindă,

Când cu ochii mari, sălbatici se privește în oglindă, ||||||schaut||Spiegel

Subțiindu-și gura mică și chemându-se pe nume Dünn machend|||||rufend||| thinning|||||calling|||

Și fiindu-și șie dragă cum nu-i este nime-n lume, |||sich|||||||| |||to herself||||||||

Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă |||||Gespenstererscheinung|||verzaubern ||||||||discuss

Cum că ea - frumoasa fată - a ghicit că e frumoasă. ||||||erraten||| ||||||guessed|||

Idol tu! Idol| răpire minții! abduction| cu ochi mari și părul des,

Pentr-o inimă fecioară mândru idol ți-ai ales!

Ce șoptește ea în taină, când privește cu mirare

Al ei chip gingaș și tânăr, de la cap pân' la picioare?

„Vis frumos avut-am noaptea. A venit un zburător

Și strângându-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor... |festhaltend|||||||||| |holding||||||||||

Și de-aceea când mă caut în păretele de-oglinzi, |||||||Wand|| |||||||the wall||

Singurică-n cămăruță brațe albe eu întinz allein||||||ausstrecken alone||little room||||stretch

Și mă-mbrac în părul galben, ca în strai ușor țesut, ||kleide|||||||| ||dress||||||||

Și zărind rotundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut. ||runden||||||||| ||round|||||||||

Și atunci de sfiiciune mi-iese sângele-n obraz - |||Scham||||| |||shame|||||

Cum nu vine zburătorul, ca la pieptul lui să caz? |||Luftgeist|||||| |||the flying creature||||||

Dacă boiul mi-l înmlădiiu, dacă ochii mei îmi plac, |Kampf|||in mirroring||||| |the bull|||tame|||||

E temeiul că acestea fericit pe el îl fac.

Și mi-s dragă mie însămi, pentru că-i sunt dragă lui - |||||mir selbst|||||| |||||to myself||||||

Gură tu! învață minte, nu mă spune nimănui,

Nici chiar lui, când vine noaptea lângă patul meu tiptil,

Doritor ca o femeie și viclean ca un copil!” Wünschend|||||||| Desiring||||||||

IV

Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat. |||||der Nachtgeist||||

Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat; ||||||kissing||

Și atuncea când spre ușă el se-ntoarce ca să fugă,

Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă: |||||||||||demütige|

– „O, rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc, |||||||Liebeslied||| |||||||sighing|||

Zburător cu plete negre, umbră fără de noroc Fliegender|||||||

Și nu crede că în lume, singurel și rătăcit, ||||||alone||

Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit.

O, tu umbră pieritoare, cu adâncii, triștii ochi, |||vergehende|||traurigen| |||perishing||deep|sad|

Dulci-s ochii umbrei tale - nu le fie de diochi!” |||||||||Böse Augen |||||||||evil eye

El s-așază lângă dânsa și o prinde de mijloc,

Ea șoptește vorbe arse de al buzelor ei foc: |||burning|||||

– „O, șoptește-mi - zice dânsul - tu cu ochii plini d-eres

Dulci cuvinte nențelese, însă pline de-nțeles. ||unverständlich|||| ||incomprehensible||||

Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i,

Și-l visez, când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăi, |||||||||||||tasten |||||||||||||touch

Când pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri,

Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri |||Leidenschaft|||||| |||passion|||||smooth|

Și când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele ||sipping|||breath||||

Și când inima ne crește de un dor, de-o dulce jele;

Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz, ||Rasi|||Brenner|| ||razimi|||burner||

Părul tău bălai și moale de mi-l legi după grumaz, ||blond|||||||| ||blond||||||||

Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, ||||||||dehnst|| ||||||close||give||

Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură.

Tu!!... nu vezi... nu-ți aflu nume... Limba-n gură mi se leagă

Și nu pot să-ți spun odată, cât - ah! cât îmi ești de dragă!”

Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de-unde să-nceapă, |flüstern|||||||||||anfangen |||||say|||||||start

Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; ||||stopfen|||||| ||||stops||||||

Unu-n brațele altuia, tremurând ei se sărută,

Numai ochiul e vorbareț, iară limba lor e mută, |||gesprächig||||| |||talkative|||||

Ea-și acopere cu mâna fața roșă de sfială, ||||||||shame

Ochii-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. |||||||||||Seide |||||||||||petal

V

S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr ||||||||||apple

Și atâta de subțire, să o tai c-un fir de păr.

Și cosița ta bălaie o aduni la ochi plângând, |dein blonder Zopf||||sammeln||| |your braid||blonde||gathers|||

Inimă făr' de nădejde, suflete bătut de gând.

Toată ziua la fereastră, suspinând, nu spui nimic, ||||sighing|||

Ridicând a tale gene, al tău suflet se ridică;

Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocârlie, |||||||Lerche |||||floats||lark

Tu ai vrea să spui să ducă cătră dânsul o solie, ||||||||||Botschaft ||||||||||message

Dar ea zboară... tu cu ochiul plutitor și-ntunecos ||||||||dunkel ||||||||dark

Stai cu buze discleștate de un tremur dureros. |||unsealed|||| |||parted||||

Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, ||||||sweetness||blue

Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri.

Stele rare din tărie cad ca picuri de argint, ||||||drops||

Și seninul cer albastru mândru lacrimile-l prind; |der klare|||||| |the clear||||||

Dar dacă ar cădea toate, el rămâne trist și gol,

N-ai putea sa faci cu ochii înălțimilor ocol - |||||||der Höhen|

Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de râu |of the stars||||||

Nu-i ca noaptea cea mocnită și pustie din sicriu; |||||dunkel und still|||| |||||smoky||||

Și din când în când vărsate, mândru lacrimele-ți șed, |||||||die Tränen|| |||||||tears||sit

Dar de seci întreg isvorul, atunci cum o să te văd? ||dry||||||||

Prin ei curge rumenirea, mândră ca de trandafiri, |||die Röte|||| |||the redness||||

Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri -

Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, |||||||eternity

Ce ușor se mistuiește prin plânsorile pustie... |||verblasst||Wehklagen| |||consumes||the little cries|

Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar ||dummkopf||||Kohle|Smaragd selten| ||fool|||||emerald|

Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? |||ewige|Glanz||||| |||neighbor's|shine|||crush||

Tu-ți arzi ochii și frumseța... Dulce noaptea lor se stânge, |||||Schönheit||||| |||||beauty|||||

Și nici știi ce pierde lumea. Nu mai plânge, nu mai plânge!

VI

O, tu crai cu barba-n noduri ca și câlții când nu-i perii, |||||||||die Zotteln|||| ||||||knots|||the colts||||combed

Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. |||||grains||Spelzen||piles |||||||chaff||a multitude

Bine-ți pare să fii singur, crai bătrân fără de minți,

Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? |seufzen||||||Zigarette|| |sigh||||||the pipe||

Să te plimbli și să numeri scânduri albe în cerdac? ||spazieren lassen|||||||Veranda ||walk|||||||

Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac!

Alungat-o ai pe dânsa, ca departe de părinți driven away||||||||

În coliba împistrită ea să nasc-un pui de prinț. |die Hütte|gestreift||||||| |the hut|striped|||||||

În zadar ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic, ||||||||send||| ||||||sing|||||herald

Nimeni n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic.

VII

Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură

Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură; |||||||Schilfrohr stopping|||||||spawning

Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate

Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate. |||||||schüttelt||

De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, |||||schneit||| |||||burdening|||

Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată, ||||Tiefen|||||

Tristă-i firea, iară vântul sperios vo creangă farmă - |||||frightened|will|branch|fame

Singuratece isvoare fac cu valurile larmă. Einsam|||||Lärm singularities|||||noise

Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară? |Weg|||||| |path||||||

Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară.

Șapte ani de când plecat-ai, zburător cu negre plete, ||||||Fliegender Geist|||

Ș-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete! |||||the proud girl|your beloved||

Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț ||||||||walking|barefoot

Și cercând ca să adune într-un cârd bobocii mulți. |trying||||||Schwarm|die Küken| |trying|||||||ducklings|

– „Bună vreme, măi băiete!” - „Mulțămim, voinic străin!” ||||Danke|| ||||thank you||

– „Cum te cheamă, măi copile?” - „Ca pe tata-meu - Călin; |||||||||Călin

Mama-mi spune câteodată, de-o întreb: a cui-s, mamă?”

– „Zburătoru-ți este tată și pe el Călin îl cheamă.” der Zburător||||||||| The Flying Man|||||||||

Când l-aude, numai dânsul își știa inima lui,

Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. |||die Enten||||

Atunci intră în colibă și pe capătu-unei laiți, |||Hütte|||Boden einer Decke||Bett aus Stroh |||hut|||the head of||plank

Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț; |||||||||Öllampe ||muc||||rags|||lamp

Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, |backen|||||Fladenbrote|| |were baking|||||cakes||

Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă; |||||Balken|||| |slipper||||||||

Hârâită, noduroasă, stă în colb râșnița veche, knarrend|knorrig|||Staub|Mühle| Hârâită|bumpy||||mill|

În cotlon torcea motanul, pieptănându-și o ureche; ||spunnete||kämmt sich|||

Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac ||||||Kräuterbündel ||smoked||||comanac

Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac; |||||||kernel|| |||||||seed||

Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată ||of the icon|police|||| ||of the icon|little police officer||||

Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; ||||||peppered ||||||peppery

Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți |der Ofen|||Lehm|||Kamin| |the oven|||mud|||the walls|

Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț painting|||||the little boy||

Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă, Schweine|||Bohrer|||Stock oder Stöcke||||Pfote Piglets|||drill|||||||paw

Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. |||||||Schweinchen|| |||||sits||piglet||

O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie |Blase||||||||Fenster |bladder||||||||window

Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. |||||dunkelgrau|| ||||stripe|||

Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra nevastă |||||||young|

În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastră. |schleichend|||||| |the smoldering||||||

El s-așază lângă dânsa fruntea ei o netezește, ||||||||glättet ||||||||smooths

O desmiardă cu durere, suspinând o drăgostește. ||||||verliebt sich ||||||loves

Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o cheamă,

Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă, |||||Veil ||sleepy|||veil

Spăriet la el se uită... i se pare că visează, Erschreckt||||||||| Spăriet|||||||||

Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. |||||glaubt||would roar|||würde zögern |||||believes||would roar|||dare

El din patu-i o ridică și pe pieptul lui și-o pune,

Inima-i zvâcnește tare, viața-i parcă se răpune. ||pochtet||||||verblasst ||beats||||||rends

Ea se uită, se tot uită, un cuvânt măcar nu spune,

Râde doar cu ochii-n lacrimi, spăriată de-o minune, ||||||verängstigt||| ||||||scared|||

Ș-apoi îi sucește părul pe-al ei deget alb, subțire, |||dreht||||||| |||twists|||||||

Își ascunde fața roșă l-a lui piept duios de mire.

El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, |das Tuch||||||||| |towel|||||||||

Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale

Și bărbia i-o ridică, s-uită-n ochii plini de apă,

Și pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă. ||||verstopft||||||

VIII

De treci codrii de aramă, de departe vezi albind ||||||||whitening ||||||||whitening

Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. |||voice|||| |||voice||||

Acolo, lângă isvoară, iarba pare de omăt, ||||||snow

Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet; |||||Luft|incense |||are|||incense