CAND CRIVATUL CU IARNA…

I

Cand crivatul cu iarna din nord vine in spate

Si matura cu-aripa-i campii intinse late,

Cand lanuri de-argint luciu pe tara se astern,

Vanturi scutur aripe, zapada norii cern…

Imi place-atuncea-n scaun sa stau in drept de vatra,

S-aud canii sub garduri ca scheauna si latra,

Jaraticul sa-l potol, sa-l sfarm cu lunge clesti,

Sa cuget basme mandre, poetice povesti.

Pe jos sa sada fete pe tolul asternut,

Sa scarmene cu mana lana, cu gura glume,

Iar eu s-ascult pe ganduri si sa ma uit de lume,

Cu mintea s-umblu drumul povestilor ce-aud.

Orlogiul sa sune - un greier amortit -

Si cald sa treaca focul prin vinele-mi distinse,

Sa vad roze de aur si sarutari aprinse

In vreascuri ce-n foc puse trasnesc des risipit,

Ca vorba unei babe marunta, tanduroasa.

Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasa.

Din el o aud astfel cum voi sa o aud

S-amestec celelalte cu glasu-i palpait.

Si mandru-acest amestec gandirea-mi o descoasa,

O-nsira apoi iarasi cum dansa a voit.

Astfel gandirea-nsira o mie de margele -

Un sir intins si luciu dar fara de sfarsit;

Somnul m-apuca-n brate prin gandurile mele

Si-n somn ma mai urmeaza a lor bland glas uimit.

Prin sirul lor ce suna, orlogiul cu jele

L-aud sunand ca greier batran si ragusit;

In urma tace chiar si a mamei rugaciune -

La ganduri sclipitoare un capat ea le pune.

Ajung la ea si noaptea umbririle-i si-ntinse.

Pe fruntea ei cea dulce culeg blande visari,

Amorul lin isi moaie aripele lui stinse,

Pe ochii ei eu caut profunde sarutari -

Ea-nchide surazanda lungi genele ei planse

Si glasul ei e cantec in line tremurari,

Pe sani rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea aseaza -

Adorm si ea la capu-mi surade si vegheaza.

II

Dar toate-acele basme in somnu-mi ma urmeaza,

Se-mbina, se-nfasoara, se lupta, se desfac,

Copilele din basmu, cu ochii cu dulci raze,

Cu parul negru coade, cu chipul dulce drag,

Si feti-frumosi cu plete in haine luminoase,

Cu ochi caprii, nalti, mandri ca arborii de fag -

In visele din somnu-mi s-adun sa se imbine,

Fac nunti de patru zile si de patru nopti pline.

Imi pare-atunci ca mandra Ileana Cosinzeana,

Cu ochi, albastre stele, blonda, un spic de grau,

In mine se-ndrageste si-usoara-aeriana

S-asaza pe genunchii-mi, cunjura gatul meu,

Eu netezesc cu mana arcata ei spranceana,

Ea ochii-usor si-nchide zambind in visul sau -

Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le intelege,

Cu buze-abia deschise imi spune blande sege.

Imi pare ca e vara, ca noaptea-i dulce bruna,

Ca lanuri undoiaza, ca apele lin plang,

Ca nourii ii sparge-o armonioasa luna,

Ca stelele din ceruri se scutura si ning -

Prin lanuri inflorite noi mergem impreuna

Si mandre flori campene eu pentru dansa strang

Si ea la ingrijirea-mi cea dulce imi zambeste,

Iar sufletul imi rade, si inima imi creste.

Luna prin nouri inger pe lume bland vegheaza,

Somnul aduce-n lume copiii lui natangi.

Pe rau fiece unda se-mbraca cu o raza,

Copacii se cutremur in fruntile de stanci,

Lumina se-mprastie in panza luminoasa

Pe merii plini cu floare-n gradinele adanci -

Si eu, la trunchiul unui, visez la ea destept,

In ploaia de flori roze pe dansa o astept.

Ea vine si pe sanu-mi ce dulce ea se lasa!

In pletele-mi si-ncurca micuta mana ei,

Si umeda-i suflare, pura, copilaroasa,

Adie bland pe frunte-mi si peste ochii mei,

Apoi fata-i uimita de pieptu-mi ea apasa

Si lacrimi de iubire i-nunda ochii sai,

Iar eu pe mani, pe gura, pe ochi, pe albu-i gat,

Incet, beat de iubire, o mangai, o sarut.

Si sarutari o mie trezesc in ea mii vise

Si fruntea-i turburata s-apleaca ca un crin;

In ochii ei cei limpezi sub genele-i inchise,

O lume e de visuri, o lume de senin;

Ea fara sir vorbeste, si dulcile-i surase

Cu lacrimi se amestec, si buzele-i suspin -

Ea doarme astfel treaza, din somn cand se trezeste

Cu buzele ma cata, cu ochii imi zambeste.

In vis ma arde soare si cerul e vapaie,

Pe lac barca e-mpinsa de valuri care merg,

Iar undele-i uimite, profunde si balaie

Reflecta-n ele tarmii - se-ntuneca, se sterg…

In barca sed s-ascult eu a inimii-mi bataie

Caci eu ca randunica la dansa iar alerg -

Pe-a malurilor arbori si funza este muta -

Misterul lin surade pe lumea cea tacuta.