De ce nu-mi vii

Vezi, rîndunelele se duc,

Se scutur frunzele de nuc,

S-așează bruma peste vii —

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar în al meu braț,

Să te privesc cu mult nesaț,

Să razim dulce capul meu

De sînul tău, de sînul tău!

Ți-aduci aminte cum pe-atunci

Cînd ne plimbam prin văi și lunci,

Te ridicam de subsuori

De-atîtea ori, de-atîtea ori!

În lumea asta sunt femei

Cu ochi ce izvorăsc scîntei…

Dar, oricît ele sunt de sus,

Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

Căci tu înseninezi mereu

Viața sufletului meu,

Mai mîndră decît orice stea,

Iubita mea, iubita mea!

Tîrzie toamnă e acum,

Se scutur frunzele pe drum,

Și lanurile sunt pustii…

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?