Fresco-ritornele

1

Viața mea de mult s-a stins și-am îngropat-o.

Sunt beat de cad în gropi, și-a cui e vina ?

A obrăjorilor cei cu gropiți, șireato !

2

Ea sta, cu sânul plin de pere, la fântână —

Și ea mi-a dat s-aleg pe plac din sân o pară.

Și m-am trezit că-mi dă deodată peste mână !

3

Pe punte-am sărutat mai ieri o fată,

Și-acum au dat sătenii jalbă la prefectul,

Că fetele stau cârd pe punte ziua toată !

4

Psaltirea popii o sărut, dar aș lăsa-o,

Sărut și mâna preotesei, și-aș lăsa-o,

Pe fata popii n-o sărut, și-aș săruta-o!

5

Cu ochi frumoși, cu piept rotund, așa zglobie,

Tu, Doamne, ai fäcut-o numai ca să mintă

Și numai ca să-mi faci necazuri mie !

6

Pendru drăguțe ne-am certat vro trei la coasă, —

Din ceartă m-am ales cu părul smuls și mâna ruptă,

Da-ncalte a rămas că-a mea e mai frumoasă !

7

Cu șorțu-n brâu, cu mâna-n șold, ea, cea șireată,

Stă-n drum, anume ca s-o văd, să-mi facă-n ciudă —

De-ar fi ce-ar fi, tu azi nu-mi scapi nesărutată !

8

Îi plac poveștile, încet și la ureche,

Și ce-i spui nou ! Dac-o sărut fără poveste,

E veșnic nouă pentru noi povestea veche.

9

Ei, vezi cum ești ! În prag la noi te-am prins de mână,

Și-am vrut să te cuprind, și pentru-atâta lucru

Ai plâns și n-ai venit la noi o săptămână !

10

De când eram noi mici, mi-ai fost ca soră,

Și prietenă mi-ai fost de când ești fată mare,

Iar mama vrea d-acum să-i fi, drăguță, noră !

11

Eu am de mult scriptura mea și-mi țin scriptura :

Gurița fetelor cu sărutări s-astupă,

Băieților eu le astup cu pumnul gura !

12

Vorbim răstit și ne-ngânăm răspunsul,

Și-n sat cred toți că asta-i vrajbă veche,

Iar seara noi ne sarutăm pe-ascunsul !

13

Ușor te nalți, când te-ai deprins să birui greul —

Cei răi mă-njură ! Nu știu ei ce știu copiii ?

Pe cât smâncești, pe-atât de sus se nalța zmeul

14

Ea râde-n plânsul meu ! Dar ea atâta știe !

Eu știu : Mi-e dragă, și n-aș vrea să-mi fie dragă,

Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aș vrea să-mi fie !

15

Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute —

Azi, după ce m-a sărutat, mi-am dat de seamă

Că ieri jurai să nu-l mai las să mă sărute !

16

E galben soarele sub nor, și-i galben lanul

Prin care treci tu, cea cu galbene cosițe —

Știi tu de ce-am îngălbenit și eu sărmanul ?

17

Mai sfântă-i dragostea decât orice psaltire —

Când ai drăguță, ești cu ea mai sfânt în cârciumă

Decât fără de ea pe prag de mănăstire !

18

Eu om cu minte n-am văzut, să nu sfârșească

Nebun, când a iubit, dar drept e și aceea

Că om cu minte n-am văzut să nu iubească !

19

Eu am drăguțe multe-n sat, dar nici o fată

N-a zis că-i bine s-o sărut și să-i țin drumul,

Dar nici că-i bine când o las nesărutată.