×

LingQ'yu daha iyi hale getirmek için çerezleri kullanıyoruz. Siteyi ziyaret ederek, bunu kabul edersiniz: çerez politikası.

image

Cartea de Aur - Alexandru Macedonski, Zi de august (1)

Zi de august (1)

Departe de București, între două șiruri de dealuri, de care satele se agață ca niște cuiburi de rîndunele sub streașinile caselor, se așterne o vale, ce e tăiată pe mijloc de apa Plăviței. Acest rîu, ce șerpuiește printre pajiștile și arăturile coperite, primavara, cu talazurile de smarald și de aur ale grîului și ale rapiței, izvorește tocmai din Muntele Crestat. Dînsul, în această parte a curgerei lui, după ce ocolește pe după o braniște de frasini, intră într-un zăvoi de plute și de salcii unde, întîrziindu-se cîtva sub o umbră, e apucat, în urmă, de zăgazurile de la moara pitarului Stambulache. Dar tainica liniște a zăvoiului, prin a cărui iarbă nalta cresc romanițe și gălbenași, e cu totul tulburată cînd morarul ridică stăvilarele, și cînd Plăvița, multă vreme contenită între zăgaruri, se repede între jgheaburile verzi de mucegai, spre a se măcina pe roata ce se pune în mișcare. Dinaintea moarei, aproape că nu e ceas cînd doi-trei țărani să nu se opintească să-și descarce din care sacii cu porumb sau cu grîu, și să-i urce înăuntru cu înjurături de cruci pe buze și cu credința nestrămutată în suflete. Malurile acestei ape sunt, pe alocuri, împîslite de iarbă, și se fac, pe altele, tărmi de nesip, cu spărturi de mică schinteietoare prin el.

Pajiștile și arăturile, cu bogăția lor de bucate, se desfășoară, peste rîu, pîna în poalele dealurilor, și urcă, uneori, pe ele. Spre dreapta, coperișurile de tinichea de la cîteva biserici sătești răsar licăritoare în lumina unei zile de pe la începutul lui august. Dincoace de Plăviță, în poalele dealului din stînga, se ridică, veche și coperită cu șindrilă, biserica comunei Stambulești, al cărui turn e ocolit de porumbiei ce se îngurluiesc.

Cu priveliște pe această fermecătoare vale, colț al unei Elade de odinioară, albește, așezată cam la sfertul dealului, cula cu pridvor de zid a boierului Stambulache. Pe coastă în sus, pornesc spre dînsa ulmi bătrîni; pruni călugărești, cu prune cu gît, galbene și lunguiețe; prunii obicinuiți, duzii prăfuiți și nucii cu foi late și umbră mirositoare. Amestecați în același asalt, pe care pomii și copacii îi dau dealului, se află un număr oarecare de corcoduși și cîțiva cireși.

Jos de tot, sub coastă, licărește oglinda de argint a unei bălți. Pe fața apelor ei nemișcate, o lume de frunze căzute, îi întunecă, pe lîngă maluri, limpeziciunea. Cerul însă îi albăstrește partea de la mijloc, pe cînd, mai spre luncă, ea se prelungește ca un gît, și intră sub întunerecul frunzelor, sîngerat de moturile roșii ale trestiilor.

Ici-colo, atît pe margini cît și pe mijlocul bălței, nuferi albi și galbeni – trandafiri plutitori – se mișcă după cum îi mînă adierile. Printre ei, boul-bălței, gîndac dintre cei de tot mici, dar al cărui cîntec răsună departe, sare de un sfert de stînjen în sus, sau, cu iuțeli ca ale clipirilor, zgîrie oglinda tihnită a apelor, întocmai ca un diamant pe care o mîna ageră l-ar trece pe fața unui geam.

Odată cu urcarea coastei spre cula cuconului Stambulache, urcă și pomii ce, izbindu-se de gardurile curtei boierești, îi dau ocol și o iau la mijloc.

Această obștească pornire a văiei spre cucerirea înălțimilor, ce sunt totdeauna în lumina soarelui sau a lunei, amenință, cu rădăcinile pomilor și ierburilor, să spargă gardul care împrejmuiește casa pitarului și, cu vremea, să dea iureș însăși culei, să se agațe de ea, să i se încleșteze în ziduri, să-i știrbească temelia, și rozînd-o, s-o surpe și s-o șteargă din fața pămîntului.

Stambulache însă nu este om să se dea bătut cu una cu două.

De cum venea primăvara, pune să se smulgă mărăcinii, lăstarele și bălăriile dinprejurul gadului, și cula urma să zîmbească, neatinsă, dealurilor și văior Plăviței ce se ducea la vale, și călătorilor ce se duceau la deal ori la vale.

În starea în care el moștenise casa și moșia de la părinții săi, voia să le lase pe amîndouă celor care-i vor fi urmași, și mai cu seamă feciorului său întîi-născut – iar la această părere se unea și grăsulia cucoana Paraschiva, preacinstita lui soție.

Și tot pentru aceasta, și fiindcă amîndoi bătrînii știau că fiul lor Costică – care de vreo două săptămîni își luase licența în drept – avea să le soseasca chiar în acea zi, dînșii, cu toate că își vedeau de treburile obicinuite, simțeau ca le saltă inimile, și că nu știu cum să-și mai găsească de lucru, ca să le treacă de urîtul așteptărei.

În neastîmpărul său, pitarul părăsea, din vreme în vreme, prunăria din dosul caselor, unde, flăcăi și fete scuturau pomii, grămădind movile de prune brumării, și alerga spre casă, unde, după ce urca în foișor, lua ocheanul și se uita lung spre drumul cel mare.

Cucoana Paraschiva, din cuhnia în care priveghea bătutul putineielor, îl zărea cu coada ochilor și, mică și grasă cum era, suia gîfîind scara după el.

– Parcă văd ceva, îngîna dînsa trăgîndu-și răsuflarea, dar tocmai colo – departe – de la deal de moara Sîrbului – în dreptul plopilor din hotarul Vîrteștilor.

Stambulache își ștergea cu o batista vărgată sudoarea de pe capul lui pleșuv și lucios ca un pepene verde, și apropiîndu-și iar de ochean pleoapele roșii, deasupra cărora nu se mai aflau decît vreo trei-patru fire de păr alb, se uita lung spre drumul mare și se uita mai ales de la deal de moara Sîrbului, în dreptul hotarului din Vîrtești.

Dar pe drum nu alerga decît praful ridicat de un vînt băltăreț, praf ce se încolăcea întocmind niște vîrtejuri ce dau fuga unele după altele ca bețele unei reșchitori în mișcare.

Stambulache își lăsă ochianul, își mai ștergea sudoarea de pe frunte, și cucoana Paraschiva se scobora în argea ca să mai vadă de țesutul scoarțelor.

Fetele, în lipsa lui, se lăsaseră de cules petru a se zbengui cu băieții care le sîcîiau ori le apucau pe la spate și le așezau pe vrute-nevrute pe genunchi.

Mai spre fundurile livezei, vreo doi-trei vlăjgani zgăcinau pomii și, ca să facă haz, potopeau peste fete o ploaie de răpăitoare de prune. Cele mai gogonețe, de cum le aluneacu între cămășile desfăcute, li se duceau de-a lungul piepturilor pîrlite, și oprindu-li-se între sîni, li se mișcau acolo cu gîdelări ce le făceau să se pornească pe rîs sau să scoată mici țipete.

La vedera pitarului, care se înapoiase în ogradă, rîsetele și glumele încetară și toți se puseră de iznoavă pe lucru.

Dintre băieți, unii băteau prunii cu niște prăjini lungi; alții se urcau în ei; alții le adunau de jos și le rînduiau la o parte, movile lîngă movile.

Și pe rînd pitarul trecea de la unii la alții, păsările, speriate, își părăseau cuiburile ascunse în ulmii ce îmbătrîneau dincolo de vălceaua ce despărțea prunăria în două, iar vîntul băltăreț plutea pe deasupra pomilor ducînd spre pădure mirosurile molipsitoare ale apelor stătute.

Trana a Stanchei, fata de treisprezece ani, scutura, în vremea asta, un prun ce crescuse cam singuratic, în mijlocul unei mici poieni. Dar fiindcă roadele necoapte bine nu cădeau, dînsa, sprintenă și rîzătoare, se urca între crecile prunului, măcar că vîntul îi luase pe dedesupt fusta și cămașa, răsfrîngîndu-i-le mai sus de genunchi.

Niță al dascalului, băiețandrul de optsprezece ani, care se făcuse, de dragul mindirului milităresc, călăraș cu schimbul, păsămite că-i pusese gîndul, fiindcă îi toca verzi și uscate, și, mai din glumă, mai cu dinadinsul, îi spunea că a dovedit într-unul din ulmii de dincolo de pîrleazul prunăriei un pui de mierlă cum n-a stat altul, cu totul și cu totul alb – cu grai de aur, și numai pe sub burtă și pe sub aripi surăpură...

Trana, - șireata! – frumușică de pică, cu gropițe în colțurile gurei, dar cu chipul încă de copil, îi arunca priviri ce-l înnebuneau, rîdea, zicea că nu-l crede, îl lovea cu prune în cap, îi azvîrlea cîte una în gură, pe care el o prindea din zbor, și o strîngea între buzele lui roșii și cu mustăți mijitoare.

Dar Niță făcea ce facea, și tot de puiul de mierlă îi vorbea, iar cînd Trana se da jos din pom, o lua cu binișorul s-o ducă de partea ulmilor, s-o facă să sară pîrleazul cu el, doar de or găsi puiul cu norocu – bătu-l-ar cucu! – în cuib – la căldură.

Și aproape pe negîndite – așa cum –n-ar fi crezut nici el că are să i se întîmple – se pomeniră între ulmii cei mari, cu pîrleazul trecut, și departe cu totul de culesul prunelor, printre dese tufișuri de măceși și de porumbe vinete, el tot făcîndu-se că nu-și aduce aminte în care ulm e cuibul, și ea tot spunîndu-și că a fost proastă că l-a crezut, și tot smucindu-se să scape de brațul ce-i strîngea mijlocul...

Și cum Niță își apropiase obrazul de al ei, el îi jură că are să-i arate cu adevărat pe năprasnicul pui, și dînd într-o parte ghimpoasele creci ale verdelui mărăciniș, se strecura cu ea pînă la rădăcina celui mai înalt dintre ulmi – cel pesemne cu puiul de mierlă între crecile lui.

Și fiindcă buzele ce i se făcură de foc furaseră fără de veste pe ale ei, Trana, care vruse să se smulgă de sub arsura lor, se pomenise – fără să știe cum – că alunecă și cade, dar, odată cu aceasta, simțise că se surpă peste ea și cerul, și pămîntul, și copacul, și Niță, și puiul de mierlă, și tot.

Prunăria urma însă să răsune de rîsete și de glume, de răpăirea prunelor, și strălucea ca mai nainte sub prăfuirea aurului frumoasei zile de august.

Cu toate astea, soarele cam schiopăta spre apus, și Stambulache, care se uitase la ceasornic, se cam încruntă. Cum adică? Ceasurile cinci trecuseră și Costică nu sosea, măcar că-i trimisese poștalionul la oraș de cu dimineață?

Cucoana Paraschiva, în odaia cea mare, unde întinsese masa, auzise bătînd chindia în toaca de fier – a doua zi fiind duminică – și era tot așa de îngrijorită: “Vai de ea și de ea! S-o fi bolnăvit, s-o fi întîmplat ceva, l-o fi răsturnat trăsura?... Ce sa fie?” ...Și feluri de prăpăstii îi veneau în minte, o făcea să-i tremure mîinile și să risipească piperul pe masă, deasupra căruia se grăbea să arunce sare – ca să nu iasă vreo ceartă.

Iar de cîte ori se deschidea ușa și intra Floarea, un fel de fată de suflet – țărancă pe care o crescuse de la vîrsta de cinci ani – inima ei o lua iute:

– Tot nimic, Floareo?

Apoi, fără să aștepte răspunsul:

– Pune curcanu la mijloc.

Și trecînd de la una la alta:

– Ticălosul de Tudorache!... S-o fi îmbătat, mai stii! O fi făcut vreo poznă?... Să bagi de seamă să nu cumva să dea ciorba în foc. Unde e urda? Azima să n-o arunci la cuptor decît cînd s-o zări trăsura.

Floarea, fata de optsprezece ani, frumoasă ca o zînă, în zevelcă țărănească, dar cu cizmulițe de brunel, umbla prin casă, ieșea, intra, aducea tăvi cu poame, farfurii cu mezeluri. Pe fața mesei, albă cu dungi de borangic, se grămadea toată îmbelșugarea casei caimacul, laptele covăsit, laptele cu orez, cu zahăr și scorțișoară pisată pe deasupra; peștișorii mărunți ai Plăviței înfipți în frigărui de lemn, și fripți după ce fuseseră picați cu unt proaspăt; limbile de porc afumate; mușchii; și, la mijlocul mesei, după cum și poruncise cucoana Paraschiva, curcanul auriu, între mere domnești, între pergamute și prune călugărești, iar în două cutii deschise, curmale de tîrg. Tot cam la mijloc, patru mari clondire cu vin de Orodel și două butelii pecetluite, cu vin de Krasna.

Ospățul părea pregătit pentru douăzeci de inși și cucoana Paraschiva, cu toată grija ce o turbura, nu-și putea stăpîni mulțumirea uitîndu-se la masă, peste care arunca priviri înfășurătoare.

– Paraschivo! Paraschivo! se auzi deodată din foișor. Era glasul lui Stambulache care, în neastîmpărul său, se întoarse în cerdac și luase ochianul.

Learn languages from TV shows, movies, news, articles and more! Try LingQ for FREE

Zi de august (1) ||de agosto Augusttag (1) Ημέρα του Αυγούστου (1) August Day (1) Día de agosto (1) Journée du mois d'août (1) Giorno di agosto (1) Augustus Dag (1) sierpniowy dzień (1) Dia de agosto (1) августовский день (1) Ağustos Günü (1) Серпневий день (1)

Departe de București, între două șiruri de dealuri, de care satele se agață ca niște cuiburi de rîndunele sub streașinile caselor, se așterne o vale, ce e tăiată pe mijloc de apa Plăviței. |||||rows||Hills|||the villages||cling to|||nests||swallows' nests|under the eaves|eaves of houses|||"lies"|||||cut through by||middle|||Plăviței River |||||rijen||heuvels|||||hangen|||nesten van zwal||zwaluwen||de daken|||ligt|||||||||| |||між||рядки||пагорби||якими|села||висять||як|гнізда||ластівки|під|навісами|будинків||простягається|||||перекрита|||||Плавиці Lejos||Bucarest|entre|dos|filas||colinas|de||las aldeas||se aferran|||nidos||golondrinas|bajo|aleros|las casas||se extiende||valle|||cortada en||en medio||agua Plăviței|del Plăviței Weit entfernt von Bukarest, zwischen zwei Hügelreihen, an denen sich die Dörfer wie Nester unter den Traufen der Häuser festklammern, liegt ein Tal, das in der Mitte vom Wasser der Plavița durchschnitten wird. Far from Bucharest, between two rows of hills, from which the villages cling like nests under the eaves of the houses, lies a valley, which is cut in the middle by the water of Plavița. Loin de Bucarest, entre deux rangées de collines auxquelles les villages s'accrochent comme des nids de bruissements sous les avant-toits des maisons, s'étend une vallée coupée en son milieu par les eaux de la Plavița. Lontano da Bucarest, tra due file di colline, a cui i villaggi si aggrappano come nidi di fruscii sotto le grondaie delle case, si trova una valle, tagliata al centro dalle acque della Plavița. Ver van Boekarest, tussen twee rijen heuvels, waaraan de dorpjes zich vastklampen als ritselnesten onder de dakranden van de huizen, ligt een vallei die in het midden wordt doorsneden door het water van de Plavița. Daleko od Bukaresztu, między dwoma rzędami wzgórz, z których pod okapami domów czepiają się wsie jak gniazda, leży dolina, przecięta pośrodku przez wody Plavițy. Далеко от Бухареста, между двумя рядами холмов, к которым, как гнезда крокусов под карнизами домов, прижались деревни, лежит долина, прорезанная посередине водами реки Плавица. Далеко від Бухареста, між двома рядами пагорбів, до яких, наче гнізда крокусів під карнизами будинків, притулилися села, лежить долина, яку посередині перерізають води Плавиці. Acest rîu, ce șerpuiește printre pajiștile și arăturile coperite, primavara, cu talazurile de smarald și de aur ale grîului și ale rapiței, izvorește tocmai din Muntele Crestat. |river||winds through||meadows||plowed fields|covered fields|springtime||waves||emerald waves|||gold|of the|wheat|||rapeseed's|springs from|"right from"||The Mountain|Notched |||||de weilanden||akkers|bedekt|||golven||smaragd|||||van het graan|||van koolzaad|ontspringt|juist||| |río||||||||||||||||||||||||| |річка||крутіть||лугами||орніть|покриті|||хвилями||||||||||||||| Dieser Fluss, der sich im Frühling mit den smaragdgrünen und goldenen Wellen von Weizen und Raps durch die Wiesen und bedeckten Felder schlängelt, entspringt genau dem Berg Crestat. This river, which meanders through the meadows and covered fields in the spring, with the emerald and golden waves of wheat and rape, originates precisely from Mount Crestat. Deze rivier, die door de weilanden slingert die in de lente bedekt zijn met smaragdgroen en goudkleurig struikgewas van tarwe en koolzaad, ontspringt op de berg Crestat. Ця річка, звиваючись луками і лугами, вкритими навесні смарагдовими і золотими заростями пшениці та ріпаку, витікає з гори Крестат. Dînsul, în această parte a curgerei lui, după ce ocolește pe după o braniște de frasini, intră într-un zăvoi de plute și de salcii unde, întîrziindu-se cîtva sub o umbră, e apucat, în urmă, de zăgazurile de la moara pitarului Stambulache. He|||||flow of it||||bypasses||||grove of ash trees||ash trees|enters|||Grove||poplars|||willow trees||delaying a bit||a little|||shade||seized by||behind||Dams or barriers|||mill|miller's|Stambulache's mill Hij|||||stroom||||omzeilt||||berm van essen||essen||||woudtjes||kurkachtige bomen|||wilgen||verblijvend|||||||gevangen||||dammen|||de molen|de molenaar| Auf diesem Teil seines Laufs, nachdem er hinter einem Eschenwäldchen umhergewandert ist, tritt er in ein Dickicht aus Korken und Weiden ein, wo er, nachdem er eine Weile im Schatten verweilt, hinten von den Schlacken der Mühle der Stambulache aufgefangen wird Grube. In this part of its course, after going around behind a grove of ash trees, it enters a thicket of corks and willows where, lingering for a while under a shadow, it is caught behind by the slags of the mill of the Stambulache pit. Dar tainica liniște a zăvoiului, prin a cărui iarbă nalta cresc romanițe și gălbenași, e cu totul tulburată cînd morarul ridică stăvilarele, și cînd Plăvița, multă vreme contenită între zăgaruri, se repede între jgheaburile verzi de mucegai, spre a se măcina pe roata ce se pune în mișcare. |mysterious|||grove's|||"whose"||tall||daisies||marigolds||||disturbed||the miller|||||The Plăvița||||||||||||||||||||||| |de stille|stilte||de devalmasă|||wiens||hoog|groeien|kamille||gele bloemen||||||de molenaar||de dammen||||||ingehouden||de dammen||||de gootjes|verzi de muce||schimmel||||vermalen|||die|||| Aber die geheime Stille des Sumpfes, durch dessen hohe Gräser Romaniken und Ringelblumen wachsen, wird völlig gestört, wenn der Müller die Stäbe hebt und Plăvița, lange Zeit zwischen den Schlacken eingeschlossen, zwischen den grünen Schimmelrinnen zum Mahlen eilt auf dem Rad, das es in Bewegung setzt. But the secret silence of the valley, through whose tall grasses grow Romanesques and marigolds, is completely disturbed when the miller raises the bars, and when Plăvița, for a long time contained between the slags, rushes between the moldy green gutters, to grind on the wheel that it sets in motion. Maar de stille stilte van de gracht, waar door het hoge gras rozemarijn en geelachtige viooltjes groeien, wordt volledig verstoord als de molenaar de spijlen optilt en als de Pie, die lang tussen de spijlen heeft gezeten, tussen de groene goten van schimmel door snelt om te malen op het wiel dat in beweging komt. Dinaintea moarei, aproape că nu e ceas cînd doi-trei țărani să nu se opintească să-și descarce din care sacii cu porumb sau cu grîu, și să-i urce înăuntru cu înjurături de cruci pe buze și cu credința nestrămutată în suflete. |de molen|||||||||||||zwoegen|||leegmaken|||de zak|||||tarwe|||||binnen||vloeken||kruisen||||||onwrikbaar geloof||zielen Before the mill, there is hardly an hour when two or three peasants don't stop to unload their sacks of corn or wheat, and climb inside with curses of crosses on their lips and with unshaken faith in their souls. Malurile acestei ape sunt, pe alocuri, împîslite de iarbă, și se fac, pe altele, tărmi de nesip, cu spărturi de mică schinteietoare prin el. de oevers|||||op sommige plaatsen|begroeid||||||||oevers||zandgrond||scheuren||mica|schitterend|| The banks of this water are, in places, covered with grass, and in others, they form sandy shores, with cracks of small sparkling stones through it.

Pajiștile și arăturile, cu bogăția lor de bucate, se desfășoară, peste rîu, pîna în poalele dealurilor, și urcă, uneori, pe ele. de weilanden||de akkers||||||||||||de hellingen|||de stijgen|soms|| The meadows and the fields, with their abundance of food, stretch across the river, reaching to the foot of the hills, and sometimes climb up them. Spre dreapta, coperișurile de tinichea de la cîteva biserici sătești răsar licăritoare în lumina unei zile de pe la începutul lui august. ||de daken||zinken|||||dorps|verrijzen|glinsterend|||||||||| To the right, the tin roofs of a few village churches emerge, shimmering in the light of a day in early August. Dincoace de Plăviță, în poalele dealului din stînga, se ridică, veche și coperită cu șindrilă, biserica comunei Stambulești, al cărui turn e ocolit de porumbiei ce se îngurluiesc. ||Plăviță||||||||||||||||||||||||| Hier||Plăviță||de helling|||links|||||bedekt||shingles||||||toren||omcirkeld||duiven|||verzamelen Over there, by Plăviță, at the foot of the hill on the left, rises the old, shingled church of the Stambulești community, whose tower is surrounded by doves cooing.

Cu priveliște pe această fermecătoare vale, colț al unei Elade de odinioară, albește, așezată cam la sfertul dealului, cula cu pridvor de zid a boierului Stambulache. ||||betoverende||hoek|||||van weleer|verbleekt|gelegen|||kwart||toren||veranda||||de de boer| With a view of this charming valley, a corner of a bygone Hellas, at about a quarter up the hill, stands the whitewashed cula with a brick porch of the nobleman Stambulache. Pe coastă în sus, pornesc spre dînsa ulmi bătrîni; pruni călugărești, cu prune cu gît, galbene și lunguiețe; prunii obicinuiți, duzii prăfuiți și nucii cu foi late și umbră mirositoare. |||||||||||||||||||common|||||||||| |||omhoog|ik ga||haar|olmen|oude|prunbomen|monniken||prun|met|met de nek|||langwerpige|de pruimen|gewone pruimen|de oude moerbe|met een laagje stof||de notenbomen||bladeren|brede||| Up the slope, ancient elms begin to rise towards it; monk plums, with yellow, long-necked plums; ordinary plums, dusty mulberries, and walnut trees with broad leaves and fragrant shade. Amestecați în același asalt, pe care pomii și copacii îi dau dealului, se află un număr oarecare de corcoduși și cîțiva cireși. Mengsel|||aanval|||de bomen||||||||||een aantal||corcodussen||enkele|kersen Blended in the same assault, which the trees and shrubs give to the hill, there are a number of mirabelle trees and a few cherry trees.

Jos de tot, sub coastă, licărește oglinda de argint a unei bălți. |||||glinstert|||zilver|||poel Down below, under the slope, the silver mirror of a pond sparkles. Pe fața apelor ei nemișcate, o lume de frunze căzute, îi întunecă, pe lîngă maluri, limpeziciunea. ||de water||stille|||||gevallen||verduistert|||oevers|helderheid On the surface of its still waters, a world of fallen leaves darkens, along the shores, its clarity. Cerul însă îi albăstrește partea de la mijloc, pe cînd, mai spre luncă, ea se prelungește ca un gît, și intră sub întunerecul frunzelor, sîngerat de moturile roșii ale trestiilor. ||||||||||||weide|||verlengt|||||||de schaduw||bloedend||toppen|||rietplanten The sky, however, blue shades its middle part, while, closer to the meadow, it stretches like a neck, and enters under the darkness of the leaves, stained by the red tufts of the reeds.

Ici-colo, atît pe margini cît și pe mijlocul bălței, nuferi albi și galbeni – trandafiri plutitori – se mișcă după cum îi mînă adierile. Hier||zowel|||hoeveel|||het midden|de het meer|waterlelies|||gele||drijvende rozen|||||||de winden Here and there, both on the edges and in the middle of the swamp, white and yellow water lilies - floating roses - move as the breezes drive them. Printre ei, boul-bălței, gîndac dintre cei de tot mici, dar al cărui cîntec răsună departe, sare de un sfert de stînjen în sus, sau, cu iuțeli ca ale clipirilor, zgîrie oglinda tihnită a apelor, întocmai ca un diamant pe care o mîna ageră l-ar trece pe fața unui geam. Among them, the bull of the swamp, a tiny bug among the tiniest, whose song echoes far away, jumps a quarter of a fathom up, or, with swiftness like blinking, scratches the tranquil surface of the waters, just like a diamond that a quick hand would glide across the face of a window.

Odată cu urcarea coastei spre cula cuconului Stambulache, urcă și pomii ce, izbindu-se de gardurile curtei boierești, îi dau ocol și o iau la mijloc.

Această obștească pornire a văiei spre cucerirea înălțimilor, ce sunt totdeauna în lumina soarelui sau a lunei, amenință, cu rădăcinile pomilor și ierburilor, să spargă gardul care împrejmuiește casa pitarului și, cu vremea, să dea iureș însăși culei, să se agațe de ea, să i se încleșteze în ziduri, să-i știrbească temelia, și rozînd-o, s-o surpe și s-o șteargă din fața pămîntului. This communal impulse of the valley towards conquering heights, which are always in the light of the sun or the moon, threatens, with the roots of trees and grasses, to break the fence that encloses the shepherd's house and, over time, to give haste to the very tower, to cling to it, to entangle itself in its walls, to undermine its foundation, and, eroding it, to collapse it and erase it from the face of the earth.

Stambulache însă nu este om să se dea bătut cu una cu două. |||||||give up||||| However, Stambulache is not a man to be defeated easily.

De cum venea primăvara, pune să se smulgă mărăcinii, lăstarele și bălăriile dinprejurul gadului, și cula urma să zîmbească, neatinsă, dealurilor și văior Plăviței ce se ducea la vale, și călătorilor ce se duceau la deal ori la vale. As spring approached, he ordered the brambles, sprouts, and weeds around the yard to be uprooted, and the tower was to smile, untouched, at the hills and the valley of Plăvița flowing downhill, and at the travelers going uphill or downhill.

În starea în care el moștenise casa și moșia de la părinții săi, voia să le lase pe amîndouă celor care-i vor fi urmași, și mai cu seamă feciorului său întîi-născut – iar la această părere se unea și grăsulia cucoana Paraschiva, preacinstita lui soție. In the state he inherited the house and estate from his parents, he wanted to leave both to those who would be his descendants, especially to his firstborn son - and this opinion was shared by his plump wife Paraschiva, his beloved spouse.

Și tot pentru aceasta, și fiindcă amîndoi bătrînii știau că fiul lor Costică – care de vreo două săptămîni își luase licența în drept – avea să le soseasca chiar în acea zi, dînșii, cu toate că își vedeau de treburile obicinuite, simțeau ca le saltă inimile, și că nu știu cum să-și mai găsească de lucru, ca să le treacă de urîtul așteptărei. And for this reason, and because both old folks knew that their son Costică – who had obtained his law degree about two weeks ago – was to arrive that very day, they, even though they were occupied with their usual chores, felt their hearts leap, and they did not know how to find something to occupy themselves with to pass the dreadful wait.

În neastîmpărul său, pitarul părăsea, din vreme în vreme, prunăria din dosul caselor, unde, flăcăi și fete scuturau pomii, grămădind movile de prune brumării, și alerga spre casă, unde, după ce urca în foișor, lua ocheanul și se uita lung spre drumul cel mare. In his restlessness, the baker would leave, from time to time, the plum orchard behind the houses, where boys and girls were shaking the trees, gathering mounds of dark plums, and would run toward home, where, after climbing up to the gazebo, he would take the binoculars and gaze longingly towards the main road.

Cucoana Paraschiva, din cuhnia în care priveghea bătutul putineielor, îl zărea cu coada ochilor și, mică și grasă cum era, suia gîfîind scara după el. Lady Paraschiva, from the kitchen where she was watching the making of the dumplings, caught a glimpse out of the corner of her eye and, small and plump as she was, she puffed up the stairs after him.

– Parcă văd ceva, îngîna dînsa trăgîndu-și răsuflarea, dar tocmai colo – departe – de la deal de moara Sîrbului – în dreptul plopilor din hotarul Vîrteștilor. I can see something, she mumbled, catching her breath, but just over there – far away – from the hill by the Sîrbului mill – in line with the poplars at the Vîrtești border.

Stambulache își ștergea cu o batista vărgată sudoarea de pe capul lui pleșuv și lucios ca un pepene verde, și apropiîndu-și iar de ochean pleoapele roșii, deasupra cărora nu se mai aflau decît vreo trei-patru fire de păr alb, se uita lung spre drumul mare și se uita mai ales de la deal de moara Sîrbului, în dreptul hotarului din Vîrtești. Stambulache wiped the sweat from his bald and shiny head with a striped handkerchief, and bringing the red eyelids closer to the spyglass, above which there were only three or four strands of white hair left, he gazed long towards the main road, particularly from the hill by the Sîrbului mill, in line with the border from Vîrtești.

Dar pe drum nu alerga decît praful ridicat de un vînt băltăreț, praf ce se încolăcea întocmind niște vîrtejuri ce dau fuga unele după altele ca bețele unei reșchitori în mișcare. On the road, only the dust raised by a stagnant wind runs, dust that coils to create whirlwinds that chase each other like the legs of a bouncing dog in motion.

Stambulache își lăsă ochianul, își mai ștergea sudoarea de pe frunte, și cucoana Paraschiva se scobora în argea ca să mai vadă de țesutul scoarțelor. Stambulache let his gaze wander, wiped the sweat from his forehead, and Lady Paraschiva descended into the garden to see what was happening with the bark weaving.

Fetele, în lipsa lui, se lăsaseră de cules petru a se zbengui cu băieții care le sîcîiau ori le apucau pe la spate și le așezau pe vrute-nevrute pe genunchi. The girls, in his absence, had given up on picking to frolic with the boys who teased them or grabbed them from behind and sat them down, whether they liked it or not, on their knees.

Mai spre fundurile livezei, vreo doi-trei vlăjgani zgăcinau pomii și, ca să facă haz, potopeau peste fete o ploaie de răpăitoare de prune. Further down the orchard, about two or three strong young men were shaking the trees and, to make fun, were showering the girls with a rain of fallen plums. Cele mai gogonețe, de cum le aluneacu între cămășile desfăcute, li se duceau de-a lungul piepturilor pîrlite, și oprindu-li-se între sîni, li se mișcau acolo cu gîdelări ce le făceau să se pornească pe rîs sau să scoată mici țipete. The ripest ones, as they slipped between the unbuttoned shirts, would slide along their sunburnt chests, and stopping between their breasts, would move there with tickles that made them burst into laughter or let out small squeals.

La vedera pitarului, care se înapoiase în ogradă, rîsetele și glumele încetară și toți se puseră de iznoavă pe lucru. At the sight of the baker, who had returned to the yard, the laughter and jokes ceased, and everyone returned to work.

Dintre băieți, unii băteau prunii cu niște prăjini lungi; alții se urcau în ei; alții le adunau de jos și le rînduiau la o parte, movile lîngă movile. Among the boys, some were beating the plums with long sticks; others were climbing into the trees; others were gathering them from the ground and setting them aside, mounds next to mounds.

Și pe rînd pitarul trecea de la unii la alții, păsările, speriate, își părăseau cuiburile ascunse în ulmii ce îmbătrîneau dincolo de vălceaua ce despărțea prunăria în două, iar vîntul băltăreț plutea pe deasupra pomilor ducînd spre pădure mirosurile molipsitoare ale apelor stătute. And in turn, the butler passed from one to another, the birds, frightened, abandoned their nests hidden in the elms that were aging beyond the glade that separated the plum orchard in two, while the sluggish wind floated above the trees carrying the contagious scents of the stagnant waters towards the forest.

Trana a Stanchei, fata de treisprezece ani, scutura, în vremea asta, un prun ce crescuse cam singuratic, în mijlocul unei mici poieni. Stanchei's Trana, a thirteen-year-old girl, was shaking a plum tree that had grown somewhat solitary in the middle of a small clearing. Dar fiindcă roadele necoapte bine nu cădeau, dînsa, sprintenă și rîzătoare, se urca între crecile prunului, măcar că vîntul îi luase pe dedesupt fusta și cămașa, răsfrîngîndu-i-le mai sus de genunchi. Because the unripe fruits did not fall well, she, sprightly and laughing, climbed among the branches of the plum tree, although the wind had taken her skirt and shirt from below, blowing them higher than her knees.

Niță al dascalului, băiețandrul de optsprezece ani, care se făcuse, de dragul mindirului milităresc, călăraș cu schimbul, păsămite că-i pusese gîndul, fiindcă îi toca verzi și uscate, și, mai din glumă, mai cu dinadinsul, îi spunea că a dovedit într-unul din ulmii de dincolo de pîrleazul prunăriei un pui de mierlă cum n-a stat altul, cu totul și cu totul alb – cu grai de aur, și numai pe sub burtă și pe sub aripi surăpură... Niță, the schoolmaster's boy, an eighteen-year-old who, for the sake of military bravado, had become a mounted rider in turns, supposedly because it had occurred to him, as he was toiling over greens and dried ones, and, half in jest, half determined, would tell him that he had spotted in one of the elms beyond the edge of the plum orchard a nestling blackbird like no other, altogether white – with the voice of gold, and only underneath the belly and under the wings grayish…

Trana, - șireata! Trana, - the sly one! – frumușică de pică, cu gropițe în colțurile gurei, dar cu chipul încă de copil, îi arunca priviri ce-l înnebuneau, rîdea, zicea că nu-l crede, îl lovea cu prune în cap, îi azvîrlea cîte una în gură, pe care el o prindea din zbor, și o strîngea între buzele lui roșii și cu mustăți mijitoare. – a pretty little thing, with dimples in the corners of her mouth, but still with the face of a child, she threw him looks that drove him crazy, laughed, said she didn't believe him, hit him with plums on the head, tossed one into his mouth, which he caught in mid-air, and squeezed it between his red lips and his twitching mustache.

Dar Niță făcea ce facea, și tot de puiul de mierlă îi vorbea, iar cînd Trana se da jos din pom, o lua cu binișorul s-o ducă de partea ulmilor, s-o facă să sară pîrleazul cu el, doar de or găsi puiul cu norocu – bătu-l-ar cucu! But Niță did what he always did, and still talked about the little blackbird, and when Trana got down from the tree, he gently took her to the side of the elms, to make her jump the fence with him, just in case they would find the little one with luck – may he be struck by a cuckoo! – în cuib – la căldură. – in the nest – in the warmth.

Și aproape pe negîndite – așa cum –n-ar fi crezut nici el că are să i se întîmple – se pomeniră între ulmii cei mari, cu pîrleazul trecut, și departe cu totul de culesul prunelor, printre dese tufișuri de măceși și de porumbe vinete, el tot făcîndu-se că nu-și aduce aminte în care ulm e cuibul, și ea tot spunîndu-și că a fost proastă că l-a crezut, și tot smucindu-se să scape de brațul ce-i strîngea mijlocul... And almost unexpectedly – as he would never have thought it would happen to him – they found themselves among the large plan trees, with the overgrown fence behind them, and far away from the plum harvest, among the dense bushes of wild roses and purple doves, he still pretending he didn’t remember which elm contained the nest, and she repeatedly telling herself that she was foolish for believing him, still struggling to escape from the arm that held her waist tightly…

Și cum Niță își apropiase obrazul de al ei, el îi jură că are să-i arate cu adevărat pe năprasnicul pui, și dînd într-o parte ghimpoasele creci ale verdelui mărăciniș, se strecura cu ea pînă la rădăcina celui mai înalt dintre ulmi – cel pesemne cu puiul de mierlă între crecile lui. And as Niță brought his cheek close to hers, he swore to her that he would truly show her the unexpected chick, and pushing aside the thorny green of the thicket, he slipped with her to the base of the tallest elm – the one most likely with the blackbird chick among its branches.

Și fiindcă buzele ce i se făcură de foc furaseră fără de veste pe ale ei, Trana, care vruse să se smulgă de sub arsura lor, se pomenise – fără să știe cum – că alunecă și cade, dar, odată cu aceasta, simțise că se surpă peste ea și cerul, și pămîntul, și copacul, și Niță, și puiul de mierlă, și tot. And since the lips that were set ablaze had unwittingly stolen hers, Trana, who wanted to pull away from their burning touch, found herself – without knowing how – slipping and falling, but along with this, she felt that the sky was collapsing over her and the earth, and the tree, and Niță, and the blackbird chick, and everything.

Prunăria urma însă să răsune de rîsete și de glume, de răpăirea prunelor, și strălucea ca mai nainte sub prăfuirea aurului frumoasei zile de august. The plum orchard was to resound with laughter and jokes, with the cracking of plums, and it shone as before under the golden dust of the beautiful August day.

Cu toate astea, soarele cam schiopăta spre apus, și Stambulache, care se uitase la ceasornic, se cam încruntă. Despite all this, the sun was kind of limping towards the sunset, and Stambulache, who had looked at the clock, frowned a bit. Cum adică? What do you mean? Ceasurile cinci trecuseră și Costică nu sosea, măcar că-i trimisese poștalionul la oraș de cu dimineață? The five o'clock had passed and Costică had not arrived, even though he had sent the postal wagon to the city early in the morning?

Cucoana Paraschiva, în odaia cea mare, unde întinsese masa, auzise bătînd chindia în toaca de fier – a doua zi fiind duminică – și era tot așa de îngrijorită: “Vai de ea și de ea! Madam Paraschiva, in the big room where she had set the table, heard the church bell ringing – the next day being Sunday – and was just as worried: 'Oh dear, oh dear!' S-o fi bolnăvit, s-o fi întîmplat ceva, l-o fi răsturnat trăsura?... 'He must be ill, something must have happened, did the carriage overturn?... Ce sa fie?” ...Și feluri de prăpăstii îi veneau în minte, o făcea să-i tremure mîinile și să risipească piperul pe masă, deasupra căruia se grăbea să arunce sare – ca să nu iasă vreo ceartă. What could it be?” ...And all sorts of catastrophes came to her mind, making her hands tremble and scattering the pepper on the table, over which she hurried to throw salt – to avoid any arguments.

Iar de cîte ori se deschidea ușa și intra Floarea, un fel de fată de suflet – țărancă pe care o crescuse de la vîrsta de cinci ani – inima ei o lua iute: And whenever the door opened and Floarea entered, a kind of soul girl – a peasant girl she had raised since she was five years old – her heart would quickly race:

– Tot nimic, Floareo? – Still nothing, Floarea?

Apoi, fără să aștepte răspunsul: Then, without waiting for a response:

– Pune curcanu la mijloc. – Put the turkey in the middle.

Și trecînd de la una la alta: And moving from one thing to another:

– Ticălosul de Tudorache!... – The scoundrel Tudorache!... S-o fi îmbătat, mai stii! He must have gotten drunk, who knows! O fi făcut vreo poznă?... Did he pull a prank?... Să bagi de seamă să nu cumva să dea ciorba în foc. Be careful not to spill the soup in the fire. Unde e urda? Where is the whey? Azima să n-o arunci la cuptor decît cînd s-o zări trăsura. Don't put the unleavened bread in the oven until the carriage is sighted.

Floarea, fata de optsprezece ani, frumoasă ca o zînă, în zevelcă țărănească, dar cu cizmulițe de brunel, umbla prin casă, ieșea, intra, aducea tăvi cu poame, farfurii cu mezeluri. Floarea, the eighteen-year-old girl, beautiful as a fairy, in a peasant dress, but with little brown boots, walked around the house, coming in and out, bringing trays with fruits, plates with cold cuts. Pe fața mesei, albă cu dungi de borangic, se grămadea toată îmbelșugarea casei caimacul, laptele covăsit, laptele cu orez, cu zahăr și scorțișoară pisată pe deasupra; peștișorii mărunți ai Plăviței înfipți în frigărui de lemn, și fripți după ce fuseseră picați cu unt proaspăt; limbile de porc afumate; mușchii; și, la mijlocul mesei, după cum și poruncise cucoana Paraschiva, curcanul auriu, între mere domnești, între pergamute și prune călugărești, iar în două cutii deschise, curmale de tîrg. On the white tablecloth with silk stripes, all the abundance of the house was piled up: cream, clotted milk, rice with milk, with sugar and ground cinnamon on top; the small fish of Plăvița stuck on wooden skewers, and grilled after being brushed with fresh butter; smoked pig tongues; muscles; and, in the middle of the table, as ordered by lady Paraschiva, the golden turkey, surrounded by royal apples, pergament apples, and monk-like plums, and in two open boxes, market dates. Tot cam la mijloc, patru mari clondire cu vin de Orodel și două butelii pecetluite, cu vin de Krasna. Also about the middle, four large containers with Orodel wine and two sealed bottles with Krasna wine.

Ospățul părea pregătit pentru douăzeci de inși și cucoana Paraschiva, cu toată grija ce o turbura, nu-și putea stăpîni mulțumirea uitîndu-se la masă, peste care arunca priviri înfășurătoare. The feast seemed prepared for twenty people and lady Paraschiva, with all the worry that overwhelmed her, could not contain her satisfaction looking at the table, over which she cast enchanting glances.

– Paraschivo! – Paraschivo! Paraschivo! Paraschivo! se auzi deodată din foișor. if you suddenly hear from the pavilion. Era glasul lui Stambulache care, în neastîmpărul său, se întoarse în cerdac și luase ochianul. It was the voice of Stambulache who, in his restlessness, turned to the porch and took the little eye.