Kamadeva

Cu durerile iubirii

Voind sufletu-mi să-l vindec,

L-am chemat în somn pe Kama —

Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mîndru,

Călărind pe-un papagal,

Avînd zîmbetul fățarnic

Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar în tolbă-i

El păstrează, cu săgeți,

Numai flori înveninate

De la Gangele măreț.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,

Mă lovi cu ea în piept,

Și de-atunci în orice noapte

Plîng pe patul meu deștept…

Cu săgeata-i otrăvită

A sosit ca să mă certe

Fiul cerului albastru

Ș-al iluziei deșerte.