Mircea Carp: „S-auzim numai de bine”
Europa Liberă: Dl Mircea Carp, în 1989, de câți ani lucrați la Europa Liberă? Ce emisiune făceați atunci?
Mircea Carp: „...Ultima oară, că lucram de mult, eram director adjunct, primul dintre directorii adjuncți.”
Europa Liberă: Și făceați...
Mircea Carp: „Bine, pe lângă, aveam programul politic pe care îl făceam.”
Europa Liberă: Program de politică externă?
Mircea Carp: „Da, de politică externă, uneori cu mici chestiuni românești, dacă era cazul. Dacă se ducea Ceaușescu la Washington, sigur că făcea parte și asta din... că se ocupa Munteanu mai mult cu mici ... sau cu cutare era altceva, eu nu puteam să...”
Europa Liberă: În emisiunea „Actualitatea românească”?
Mircea Carp: „În „Actualitatea românească”, subiectul Ceaușescu, să zicem, la Washington era un subiect de politică externă, deci nu putea să nu intre măcar la o revistă a presei și, în primul rând, partea de politică românească, că aici intra... Se ocupa el sau Emil Hurezeanu, cine se ocupa de lucrurile astea.”
Europa Liberă: Prin natura emisiunii pe care o făceați, de politică externă, ați urmărit îndeaproape tot ce se întâmpla în celelalte țări est-europene, deci tot anul 1989?
Mircea Carp: „Deși subiectul acesta era urmărit mult mai profund de la un alt program, că noi aveam ce se întâmplă în țările de jur...”
Europa Liberă: ...din lumea comunistă. Când încep schimbările în 1989, începând cu Polonia, au devenit subiectul Dvs. sau subiectul principal al emisiunilor Europei Libere?
Mircea Carp: „Au devenit. Poate că n-au fost așa, totalmente, dar totuși s-a pus tot mai mult accentul pe situația din țările respective. Era clar că deveneau de interes tot mai mare într-o vreme în care în România nu se întâmpla nimic.”
Europa Liberă: Care moment v-a impresionat cel mai mult până la revoluția din România? Și care a avut poate un impact deosebit asupra emisiunilor Europei Libere?
Mircea Carp: „Cred că unul dintre ele a fost, în orice caz, deși s-a întâmplat puțin mai înainte, revolta de la Brașov, pe urmă, problemele care au fost chiar cu tulburări la Iași. Acestea au fost lucruri care ne-au preocupat. Cu celelalte țări, sigur că Ceaușescu se distanța de ele, pentru că politica lor era deja cu totul altfel, iar când a început să vină perestroika, pe care țările astea o acceptau mai mult sau mai puțin, când a venit pe urmă DDR-ul cu primirea aia extraordinară...”
Europa Liberă: A lui Gorbaciov?
Mircea Carp: „Trecerea la Gorbaciov cu toată schimbarea chiar din Rusia și pe care Ceaușescu le ignora. La un moment dat, în acea perioadă, Ceaușescu rămăsese singurul din tot grupul de țări est-europene, inclusiv Uniunea Sovietică, care totuși mișca ceva prin Gorbaciov.”
Europa Liberă: Ce vă gândeați că o să se întâmple în România? Sau v-ați așteptat să se întâmple ceva în România?
Mircea Carp: „Nu. Ne-am așteptat, dar nu pentru momentele acelea, adică așteptam de atâta vreme, încât cel puțin nu numai eu am gândit așa și colegi de-ai mei, nu vreau să vorbesc în numele lor, ne așteptam că o să vină cândva momentul, dar îl așteptam de multă vreme și uite că, afară de anumite cazuri care se răsfrângeau foarte negativ, să ne gândim la Brașov...”
Europa Liberă: Ajungem la momentul Timișoara. Cum a reacționat redacția? Era o situație total inedită nu numai pentru România, dar și pentru redacția Europei Libere.
Mircea Carp: „Fără discuție... Trebuie să spun că reacția a apărut de-abia în noaptea respectivă la noi, când echipa de noapte, aceea care era și în care erau Sorin Culea, era Tofan, era Lizica Culea, era Trudi Dumitrescu (Ioana Crișan) și care au prins foarte bine la un moment dat niște emisiuni, dacă nu mă înșel, începând cu Ungaria. Și atunci, ei au făcut acel lucru care a fost deosebit de interesant: au cerut conducerii, noaptea, ca să fie prelungite emisiunile românești pe viu toată noaptea, ceea ce a fost o cerere foarte, foarte îndrăzneață, justă, perfect justă - zic eu și acum - și care s-a bucurat, slavă Domnului, de aprobarea conducerii și s-a lucrat toată noaptea, până dimineață.”
Europa Liberă: Emisiunile în direct au început pe 17 decembrie și au continuat...
Mircea Carp: „...până când s-au unit pe urmă cu emisiunile normale de dimineață, când deja se aflase de către mulți dintre noi și au început să vină mai devreme decât ar fi trebuit. Și dimineață când erau pregătirile pentru începerea programelor normale, redacția era plină de redactori, de cei care pregăteau știrile, crainici, regizori de studio, încât s-a putut trece de la vechile programe transformate pe viu, s-a putut trece la programe normale, însă dedicate aproape în întregime evenimentelor. În primul rând, s-au format emisiuni de câte patru ore cu echipaj, să spun așa, cu câte doi-patru redactori depinzând, în care ni se veneau de la redacție știrile noi, se intra cu ele chiar în studio, chiar în timpul emisiunilor, uneori. A venit o știre nouă de tot de la nu știu cine, răspunderea era a celor din redacție, care verificau pe cât posibil informațiile, dar uneori noi le primeam de la ei „calde” și le dădeam drumul.”
Europa Liberă: Europa Liberă a avut tot timpul această regulă, care există și astăzi, ca orice știre să fie verificată din minimum două surse. În zilele respective, când veneau deodată foarte multe știri direct din România, cum se verificau?
Mircea Carp: „Păi nu se prea verificau și atunci nu le dădeam, adică dacă erau puțin prea inflamatorii sau care ni se păreau „crude”, preferam să așteptăm puțin. Știrea de la Timișoara cu morții din piață și cu altele mi-aduc aminte că nu am dat-o imediat, deși era o știre senzațională și ar fi fost perfectă pentru emisiunile în care voiam să aducem ultimele informații, dar știu că s-a făcut o mică pauză, s-a așteptat. Între timp, au venit de la Budapesta, mai ales, confirmări și ce a fost important, cred că încă în cursul dimineții sau spre prânz au început să vină știri tot mai verificate chiar în mass-media occidentală, ziare mari, New-York Times, ca să nu mai vorbim chiar BBC-ul, concurenta noastră, și atunci știrile acestea, le transmiteam uneori fără să le mai verificăm și noi, pentru că aveam încredere, dar le dădeam întotdeauna foarte clar și repetat sursa și dacă au fost, cum au fost, poate vreo două-trei cazuri de știri care s-au transmis totuși și care le-am corectat, le-am verificat și nu că ne-am cerut scuze, dar am arătat că greșeli fac toți oamenii, vorba ceea, dar nu ne-am băgat în știri.
Pe urmă, am avut știri despre numele anumitor generali de la Timișoara, de la Cluj și, chiar dacă erau mai târziu de la București știrile astea, noi am fost băgători de seamă, pentru că nu voiam să greșim undeva la nume.”
Europa Liberă: Cum s-a transformat după revoluție politica editorială a Europei Libere? În momentul în care începe Europa Liberă să aibă contact direct cu publicul, cu țara spre care transmitea?
Mircea Carp: „Din acest moment a fost unul din obiectivele noastre de apropiere cu vremea de mass-media și de opinia publică din țară, să mergem cât se poate de mult când se poate împreună cu opinia publică din țară, cu mass-media din țară.”
