Nu voi mormânt bogat

Nu voi mormânt bogat,

Cântare și flamuri,

Ci-mi împletiți un pat

Din tinere ramuri.

Și nime-n urma mea

Nu-mi plângă la creștet,

Frunzișului veșted

Doar vântul glas să-i dea.

În liniștea sării

Să mă-ngropați, pe când

Trec stoluri greu zburând

La marginea mării.

Să-mi fie somnul lin

Și codrul aproape,

Lucească cer senin

Eternelor ape,

Care din văi adânci

Se-nalță la maluri,

Cu brațe de valuri

S-ar atârna de stânci -

Și murmură-ntr-una

Când spumegând recad,

Iar pe păduri de brad

Alunece luna.

Reverse dulci scântei

Atotștiutoarea,

Deasupră-mi crengi de tei

Să-și scuture floarea.

Nemaifiind pribeag

De-atunci înainte,

Aduceri aminte

M-or coperi cu drag

Și stinsele patemi

Le-or troieni căzând,

Uitarea întinzând

Pe singurătate-mi.